Ziua Alecsiei a fost delicioasă.
Nu chiar ca în poza lui Alex Mazilu, dar ne-a umplut sufletele de dulceață.
Am căzut de comun acord asupra faptului că a fost o aniversare reușită toți cei din casă, de la morocănosul broscoi ”țestos” Vasile până la veșnic nesatisfăcuta mâță Mitzu, trecând, evident, prin cea mai greu de mulțumit prințesă din lume, Sofia, și mama care-i seamănă perfect din punctul ăsta de vedere, nevastă-mea.
Găselnița a fost ideea Alecsiei de cadou: Tati, Mai, știu ce facem de ziua mea. Mergem la cumpărături și luăm tot ce vreau eu!
Pe drumul spre magazin, ideea nu mai părea chiar așa de bună, mai ales mie nu mi se mai părea chiar atât de strălucită, poate și pentru că în buzunarul de la haina Alecsiei era cardul meu! Dar o dată face fiica ta 9 ani! Am zis că, fie ce o fi, merită să le vezi chicotind, pe ea și pe soră-sa care abia a împlinit 5 ani, și făcând planuri despre ce vor cumpăra.
Surpriza a fost că fetele nu s-au aruncat la cumpărături, așa cum m-aș fi așteptat. Și-au făcut un plan strict, câte păpuși va lua fiecare, cam ce jocuri și câte, ce atenții trebuie luate pentru terți. E adevărat că între rafturile cu zeci de mii de jucării și câteva mii de prostioare roșii ( doar buzunarele din toate lumea se pregătesc pentru 14 februarie!) , înțelegerile de acasă au fost încălcate de vreo două ori, dar nu dureros pentru posesorul cardului. Iar inima posesorului s-a înmuiat ca o lingură de înghețată scăpată-n ciorba de pe aragaz când a văzut că ”atențiile” erau două căni cu inimioare, pentru că ”E Ziua Îndrăgostiților și pentru Mami cu Tati” și o pernă pufoasă pentru canapeaua din sufragerie, luată ”să stea Mitzu pe ea când suntem toți la un film”!
Aproape că nici nu mi-a mai păsat că în coșul de cumpărături era și un cadou pentru un băiețel, tot din motive de Valentine’s Day! Nu mi-a păsat, dar am reținut amănuntul.
O să vă spun, însă, ceva ce m-a marcat. Alecsia și-a cumpărat un cățel din plastic care face răhăței.
Tot din plastic, dar destul de realist făcuți ca să te ferești prin casă să calci pe ei. Cățelul se vinde cu o măturică și un făraș, ca să te învețe să strângi în urma animalului tău. Ce e bizar, dacă tot trebuie să înveți copilul să gestioneze problema rahaților de cățel, e că ”refill-ul” se face printr-o gaură din laterala bietului animal. Sper să nu încerce vreuna dintre ele așa ceva cu un animal viu. Plus că defecarea nu se produce decât dacă acționezi ca pe un trăgaci coada patrupedului, lucru dovedit imediat ca fiind fals în realitate, când Sofia a tras-o de coadă pe Mitzu. Ce amănunt m-a marcat, dincolo de jucăria în sine, era mențiunea de pe etichetă: ”Conține părți mici care pot fi înghițite!”
Ah, și rămâne întrebarea cheie: care o fi ideea unei jucării care se cacă, să mă tai dacă pricep!
Foto Alex Mazilu
2 Responses to Jurnal de tătic. Jucăria care face răhăței!