Nu orice licurici care ia Viagra devine neon

Mă încăpăţânez să nu văd diferenţa pentru noi dacă la Muncă va fi Marian Sârbu sau Mihai Şeitan. Sau dacă la Justiţie e Cătălin Predoiu sau Cristian Diaconescu. Nici chiar înlocuirea, mai la toamnă sau acum, a lui Emil Boc cu Mihai Tănăsescu sau Călin Georgescu. Trăim o perioadă în care omul nu poate sfinţi locul, pentru simplul fapt că mai toate locurile sunt deja „sfinţite”. Dacă dezastrul de imagine după împrumutul de la FMI va fi împărţit doar între PD-L şi UDMR sau va lua vreo două flegme sindicale şi UNPR, nu cred că are mare relevanţă în ochii publicului plictisit după doi ani de voturi şi campanii. Până la urmă, pe om îl interesează ce se întâmplă cu pensia sau salariul lui. Şi, din păcate pentru toată clasa politică, oamenii nu mai cred că există tipi cu decizie în cabinete. Doar un Tip cu decizie. Transformările de orice fel din politica românească nu înseamnă mare lucru şi, oricât de clare ar părea consecinţele unei decizii sau ale alteia, efectele sunt nebănuite. Ca şi în gluma cu doi soţi care hotărâseră că primul dintre ei care va muri să se întoarcă pe pământ şi să-i descrie celuilalt cum e pe lumea cealaltă. Toată viaţa au trăit cu spaima că nu există o lume dincolo de cea pe care o ştim. În sfârşit, a murit el. Trece şi ultima pomană şi văduva începe să-şi piardă speranţa, când, într-o noapte, aude o voce: „Nelo!” „Tu eşti, Nelule? Spune-mi cum e dincolo?” Vocea începe: „Ce să-ţi spun, dimineaţa mă scol, fac repede o partidă se sex şi apoi mănânc ceva. Ai fi mândră de mine, mănânc numai verdeţuri. Apoi, ţuşt, pe terenul de golf. Spre prânz, încă o rundă de sex, apoi ronţăi ceva şi, ţuşt, la golf. Până spre seară, când iar sex, la greu, şi, după o masă uşoară, dorm pentru că vine o altă zi.” „Doamne, Nelule, tu eşti în Rai…” „ Nu, Nelo, sunt iepure de câmp la Mangalia!”

Comentarii via Facebook

comments