Stau să mă gândesc care o fi cea mai importantă știre pe care am auzit-o în ultimele 24 de ore. Să fie tributul de încă o viață plătit de România imaginii sale în cancelariile străine? Poate că Patriciu și-a vândut trustul sieşi, la doar câteva zile după ce se ceruse în instanță executarea silită pentru niște datorii? Sau că Săftoiu, el, s-a înscris în PNL, unde Săftoiu, ea, era deja? Să fie oare știrea zilei că Mircia Munteanu s-a înscris în UNPR? Descinderile în căutarea a patru frați iranieni? Faptul că singurul care şi-a bătut joc de Ziua Regalității a fost chiar Regele Mihai, anunțând ruperea legăturilor cu familia de Hohenzollern-Sigmaringen, transformând o zi de dezbateri într-una de dezvăluiri?
Nu, nimic nu ne mai mișcă mai mult de câteva secunde, poate minute, cel mult. Avalanșa de știri e atât de mare încât nu mai apucăm să le acordăm importanța necesară. Abia am avut timp să spunem că acordurile internaționale pe care le preaslăvim zilnic înseamnă și războaie, iar războiul e făcut preponderent din moarte, că am auzit că Dinu Patriciu își ascunde trustul de datornici sub pulpana unui off-shore. Abia se specula că poate firma olandeză ar fi a altcuiva, care-și dorește liniște, că au apărut discuții despre cum liberalii au parafat relația cu Claudiu Săftoiu, un om care-și pusese demult experiența-n slujba lor. Apoi brusc: Casa Regală din România vrea să se numească ”de România”. Iar discuțiile despre bătrânul și fiul său care conduc Casa de Hohenzollern… Și apoi… s-au aprobat întrebările pentru Referendumul din București…
Pe voi nu vă obosesc ăștia?
Pingback: Miercurea fara cuvinte- danseaza blues… « lunapatrata
Pingback: Miercurea fără cuvinte 4 – muzica aşteptării « Teo Negură