Cred că în puține mesaje politice s-a investit mai multă energie intelectuală ( și nu numai) ca în textul că actuala putere nu poate fi dărâmată pentru că nu avem ce pune-n loc. Sincer, dacă aș simți că e doar una dintre părerile pe care orice cetățean are dreptul să le poarte, m-aș înclina în fața ei, aș respecta-o și, dacă mi-ar păsa, aș încerca să o corectez. A gândi așa, că nu există alternative, este cea mai bună dovadă a spiritului mioritic, aflu că doi baci vor să mă omoare și, în loc să pun mâna pe-o bâtă să le scot complotul dintre umeri, mă pun în fund și bocesc pe umărul unei oi… E un mesaj periculos pentru cei din Piață!
Dar nu e așa sau, mai bine spus, ar fi așa dacă acest gen de mesaj nu a fost folosit de mai mult timp pe piața de media. El a apărut când scuzele nu mai puteau face față criticilor. Atunci a apărut teoria precum că ”ok, ăștia sunt de kko, dar cine să vină în locul lor?” Și pentru că răspunsul era USL, PP sau chiar Albă ca Zăpada, a început denigrarea fiecărei astfel de contra-opțiuni. Mesajul avea chiar efect, materializat în scăderea procentelor adversarilor, în special ale USL.
Mesajul a redevenit activ acum, când piețele marilor orașe sunt scenele mitingurilor de protest. Dacă nu credeți, verificați netul, celebrele conturi de Facebook pe care ați primit atât invitații la proteste, cât și apeluri de a sta în casă. Cel mai simplu argument de transmis și ”înghițit” a rămas cel mioritic, pentru că, în principal, argumentele că actuala Putere este benefică, nu mai au consistență și nici credibilitate.
Din punct de vedere al legilor comunicării mesajul ”Miorița” este foarte eficient, el picând pe tonele de dezvăluiri făcute despre liderii Opoziției și pe lungile discursuri cum că situația mondială face imposibilă orice altă reacție decât cea avută până acum de Coaliția de la guvernare. A fost gândit un astfel de moment, precum protestele dee stradă? Nici chiar așa, dar era oricum o soluție de rezervă bună, măcar pentru a nu permite votanților dezamăgiți de scrutinul trecut să treacă la altă tabără.
PS Poate că Dumnezeu chiar le potrivește uneori. Bunăoară coincidența asta dramatică a împlinirii unui an de la moartea lui Cristian Pațurcă, creatorul Imnului Golanilor, și mitingul din Piața Universității. În poezia cântată atunci nu era nimic mioritic, în tradiția mitului baciului moldovan… Chiar dacă totul s-a terminat cu o stea căzută.
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri



Pingback: Vulpea şi strugurii « Teo Negură
Pingback: Mioriţa [Gânduri cu haos 2/2012] | I used to be [in]decently.exposed. Today, I'm not blue though.