Mare agitație, ca în fiecare an, cu festivitatea de decernare a Oscarurilor. Anul ăsta parcă un pic mai multă, dat fiind faptul că s-au încurcat borcanele cu mierea faimei și… premiul a traversat de la un film la altul pe un curcubeu.
Sincer, acum vorbesc în necunoștință – parțială – de cauză. Am început amândouă filmele care și-au disputat supremația. Nu l-am văzut pe niciunul până la capăt, nu din cauza vreunei aroganțe intelectuale, ci pur și simplu am considerat că-mi pierd timpul urmărind finalul unor povești care nu m-au prins până spre jumătatea lor. În definitiv, sunt obiecte de consum și, ca la o ciocolată care nu te ”fură” de la prima pătrățică, poți s-o lași neterminată pe marginea farfurioarei.
Unul dintre filme e o poveste din gategoria ”gândește pozitiv”, cu o muzică departe de gustul meu. Asta nu înseamnă cu nu or fi și oameni cărora le place. Poate nu au ascultat jazz-ul anilor de aur, poate li se pare mai bună copia decât originalul. Habar nu am și nici nu mă frământă. Iar figura cu două finaluri am aflat-o de la alții, care au avut timp să-l vadă pe tot.
Celălalt film m-a lăsat rece, e a mia dramă de acest fel lansată în ultimii ani și nici nu simt că va avea impactul unor filme ca Străzile din Philadelphia sau Brokeback Mountain.
Moonlight – atât cât am văzut eu din el – nu pare să sară cu mult pârleazul propagandei de gen. Chiar dacă ar fi altfel, nu are mare importanță în perioada asta, în care mesajele de tip ”curcubeu” sunt atât de multe și de stridente încât unul în plus sau în minus nu contează.
PS Îmi amintesc cum, acum câțiva ani, era mare vâlvă – pro și contra – în jurul domnului cu rochie (sau doamnă cu barbă) care a câștigat Eurovision-ul. Din cei care susțineau că premiul s-a dat pentru merite artistice e cineva care și-a cumpărat vreun cd cu el/ea? Sau a căutat online să cumpere bilete la vreun concert al interpretului respectiv?
Nu-mi răspundeți, nu are rost să ne pierdem cu toții timpul.