Nu îmi place când singurele partide mari din țara noastră gândesc la fel. Fac unii cod de conduită și listă de incompatibilități, fac și ceilalți. Aduc unii schimbări la propunerile inițiale – cum ar fi cea cu luarea de mită ca singură infracțiune care te șterge de pe liste – hop și ceilalți au străfulgerarea că asta e calea.
Ambele partide se luptă simultan cu comuniștii, securiștii, corupții.
Din toată propoziția de mai sus e un singur cuvânt care mă sperie: ”simultan”!
Două structuri uriașe, cum sunt PSD și PNL, nu pot gândi exact la fel, în același interval de timp. Și, dacă o fac, e bizar.
Și nu e prima bizarerie, ci una dintr-un lung șir, început de la Codul Fiscal și ajungând la votul cvasi-unanim.
Soluția acestei enigme, a deciziilor identice în PSD și PNL, este că ambele partide fac pași asemănători în această perioadă pre electorală cu un singur scop: să nu permită formațiunilor mici să capitalizeze electorat și să dicteze și în viitorul Parlament.
Ceea ce nu e neapărat ceva rău.
