E poate prea mult să reclami niște tricouri la poliție, susținând că prin ele se face propagandă cultului unor persoane declarate ”criminali împotriva umanității” de tribunalele comuniste. Una e să te lupți – ca ditamai Institutul de Studiere a Holocaustului în România Elie Wiesel – cu statui, cărți, declarații politice sau manifestări publice de amploare și alta e să vânezi un site care vinde tricouri. Povestea acestui site și a începerii urmăririi penale împotriva administratorului său o găsiți la acest link… vorba aia, Click Aici, dacă tot scriu de un magazin online!
Faptul că Institutul a ajuns să monitorizeze gesturi de la periferia manifestărilor publice nu face decât să întărească deja apărută convingere că ”nimic nu scapă ochiului vigilent”.
Habar nu am de ce ar avea acest Institut nevoie de răspândirea acestui mesaj de disconfort. Pentru că într-o societate deja monitorizată până la exasperare o nouă supraveghere nu poate decât să dăuneze.
Tricourile, eșarfele, desenele de pe mouse pad, brichetele, multe obiecte din jurul nostru poartă imagini de tot felul fără a fi neapărat comunicare. Poate că mesajul lor rămâne în inconștient și lucrează, poate că unele sunt purtate ostentativ sau din pură aroganță.
Nu pot și nu trebuie, însă, să fie obiecte ale vânătorii. Poate apare și o colecție de lenjerie intimă pe care unii o vor considera ofensatoare. Te abții, dacă nu poți răspunde cu un zâmbet, dar nu reclami la poliție.
Nu mai vorbesc că tu, polițist, nu pui mâna pe pix să întocmești procesul verbal de începere a urmăririi penale!
Prin vânătoarea manifestărilor de mică amploare nu faci decât să crești opoziția în ceea ce te privește. Obții efectul contrar mesajului tău inițial, acela ca autorii unui Holocaust să nu producă prozeliți.
Eu cred că rolul acestui Institut ar trebui să fie de a transmite mesaje, de a educa în spiritul unor convingeri ale lor, nu de a produce disconfort prin crearea senzației că toți sunt urmăriți, până în cele mai mici manifestări.
Cum ar fi cumpărarea sau vinderea unui articol de îmbrăcăminte.
Pe scurt, reclamarea unui site care vindea câteva tricouri este o prostie, cu efecte contrare scopului urmărit. Efecte care, cred eu, deja se văd.
Foto: Unul dintre produsele siteului în cauză.
