Una dintre ”surprizele” componenței Guvernului Victor Ponta 1 ( îl numesc ”1” pentru că în mod clar cabinetul de după alegerile parlamentare va fi complet diferit) este desemnarea unui ministru pentru portofoliul Internelor ( pesedistul Ioan Rus) și unul la Administrație ( liberalul Victor Paul Dobre).
Dezlipirea străvechiului Minister al Administrației Publice de cel al Internelor este rodul ( foarte costisitor, dacă ne gândim numai la schimbarea plăcuțelor de pe clădirile din toată țara) unor orgolii, dar și al unor calcule electorale simple.
Cele două partide mari care formează USL au avut politici diferite la desemnarea miniștrilor care să-i reprezinte în Cabinetul Ponta. PSD a evitat ”greii” partidului, considerând că persoane din eșalonul al doilea sau chiar tehnocrați fără carnete de partid ar pune restul partidului la adăpost în cazul în care Victor Ponta dă greș. PNL a mers pe miniștrii desemnați acum aproape 2 ani într-un ”Guvern din umbră”, oamenii aleși atunci – cu mici excepții, în care respectivii au refuzat desemnarea, fiind implicați în campania pentru locale – fiind cei nominalizați acum. Printre ei e și Victor Paul Dobre, desemnat de conducerea PNL pentru comanda ministerului eliberat acum de Gabriel Berca. Alegerea lor s-a făcut în septembrie 2010.
Pe acea listă îi găsiți pe Mariana Câmpeanu, Andrei Marga, Mircea Diaconu, Eduard Hellwig sau Corneliu Dobrițoiu. Sigur, unii erau atunci pe alte poziții, de exemplu Andrei Marga care era desemnat ca ”umbră” a Învățământului, dar ”umbra” de la Externe, Teodor Meleșcanu, a părăsit între timp partidul și Marga a trecut la acest minister, Învățământul fiind oricum dat, prin negocierea dintre Crin Antonescu și Victor Ponta, partenerilor de la PSD. Alți nominalizați au avut ghinionul de a fi la ministere cedate și ele social-democraților, dar s-ar putea regăsi în postura de secretar de stat după validarea Cabinetului în Parlament.
La alegerea miniștrilor din Cabinetul Ponta, Antonescu nu a cedat și Dobre a fost propus ministru, dar nici Ponta nu a cedat Internele mai ales pentru că PSD consideră că structura i se cuvine după cât a ”pătimit” în campania din 2009 pentru a o păstra…
S-a ajuns la ideea separării celor 2 ministere – fără a se lua în calcul costul apariției unui portofoliu nou – și apoi s-a trecut la desemnarea unui candidat. Liviu Dragnea candidează pentru șefia Consiliului Județean Teleorman. Dan Nica risca să-și vadă decretul nesemnat de Traian Băsescu, din simplă consecvență a președintelui față de atacurile din timpul campaniei prezidențiale. Mai mult, Nica s-a judecat în 2009 cu statul român, considerând că demiterea sa de la Interne a fost abuzivă. Procesul – câștigat într-o primă fază de Nica – a rămas fără obiect când Guvernul Boc 2 a trecut de Parlament, după realegerea lui Traian Băsescu. Ioan Rus a fost ales în ciuda nervilor pe care această nominalizare le isca în partid.
Dar aici apare o problemă, pe care eu cred că liderii USL nu au tranșat-o complet, chiar dacă lista miniștrilor a fost trimisă Parlamentului. Oricum, dacă se va decide revenirea la reunirea celor două ministere, se poate face acest lucru oricând, printr-o ordonanță de urgență…
De ce s-ar întâmpla acest lucru? Adică de ce ar avea importanță câți miniștrii se ocupă de Administrație și Interne? Aici trebuie amintit un lucru uitat de mulți. În Guvernul Adrian Năstase au existat Ministerul Administrației Publice și Ministerul de Interne. La insistențele lui Ioan Rus, la început doar șef la Interne, cele 2 s-au unit. ”Mariajul” a fost statuat prin Ordonanța de Urgență din 28 iunie 2003 și a poi printr-o lege adoptată de Parlament la 22 decembrie 2003. Rus a fost primul care a purtat titulatura de ”ministru al Administrației și Internelor”.
Uită el asta? O măsură a importanței sale în noul Guvern va fi realipirea celor 2 ministere. În timp, nu rapid, că doar discutăm de un ardelean.
