Imaginile difuzate de televiziunea rusă merită câteva explicaţii. În primul rând, oficialul FSB care vorbeşte nu poate minţi în totalitate, aşa că presupunem că Gabriel Grecu chiar avea asupra sa mijloace „de spionaj”. Sursa sa… şi, din păcate pentru el, şi a FSB… a lăsat la bagaje de mână o geantă. În ea se afla un suport pentru informaţiile secrete, despre care se bănuieşte că fuseseră sustrase. Conform cutumelor, Grecu trebuia să meargă în parcare sau undeva în apropiere şi să copieze de pe suport informaţiile râvnite şi apoi să aducă geanta înapoi.
Dar ce informaţii erau? Militare, spun comunicatele ruseşti, dar aici e o problemă. Se spune că e vorba de date de interes şi pentru alte capitale decât Bucureştiul, adică date de interes pentru NATO, asta înseamnă că depăşeau ce am putea numi „sfera de interese exclusiv românească”, armata rusă cantonată în Transnistria.
Mai e şi problema înscenării, vehiculată de voci din România. Eu cred că patriotismul nu scuză chiar orice afirmaţie. Că diplomatul nu putea fi reţinut, audiat, filmat la coborârea din dubă, astea sunt alte lucruri, dar care nu au puterea să schimbe esenţa.
Prostia sistemului care ucide!
Nu înţeleg de ce profesorul Bogdan Marinescu mai era încă ieri la prânz directorul Maternităţii Giuleşti, nu pricep cum de atâţia comentatori sunt lăsaţi să spună că de vină pentru masacrul inocenţilor de la maternitate este de vină sistemul sanitar din România. Nu neg, spitalele din ţara noastră sunt nişte crematorii ale demnităţii umane şi ale ultimelor semne de sănătate pe care le mai dăm unii dintre noi, dar ce s-a întâmplat acolo e o crimă, ca orice crimă. Nu se poate să fim toţi atât de proşti să credem că medicii de gardă şi asistenta au lipsit de lângă bebeluşi doar în minutul când a luat foc blestematul de aer condiţionat şi că în rest totul e organizat aici ca la carte.
Sistemul ucide prin lipsa medicamentelor, prin spitale neutilate, prin microbii ce se lăfăie până şi în cele mai bune rezerve, dar bebeluşii de la Giuleşti au fost omorâţi de mâna care i-a încuiat într-o cameră unde mergea o instalaţie electrică improvizată şi de mâna care i-a permis să lipsească zi de zi, noapte de noapte de lângă ei! Nu sistemul a făcut asta, ci nebunia unor doctori care cred că, dacă ajută familii să scape de singurătate, pot rezolva orice. Uite că nu pot!
One Response to Spionul şi bebeluşii