Mi-am dat seama că sunt un român adevărat şi m-am gândit să notez această descoperire într-un editorial. Mi-am dat seama în cursul dimineţii de 27 octombrie, când nu se ştia încă felul în care se va termina această zi hotărâtoare. Cum am făcut descoperirea? Simplu…
De dimineaţă m-am aşezat comod într-un fotoliu, mi-am luat lângă mine o cafea şi am dat drumul la televizor. Când erau imagini de la Parlament mă gândeam că uite, s-ar putea răsturna Guvernul dacă destui parlamentari din arcul Puterii ar avea sânge în instalaţie să se ridice de pe scaune şi să voteze, în ciuda ordinelor de partid şi a repercusiunilor ce vor urma. Apoi erau imagini din pieţele Bucureştiului, cu manifestanţi. Puţini pentru a schimba ceva! Prea puţini! Şi mă gândeam că uite, puteau ieşi mai mulţi… că e nasol că mulţi au fost opriţi de poliţia din oraşele lor de baştină.
Pe internet veneau chemări la luptă, la mitinguri, la proteste şi era evident că aceia ce chemau în stradă erau, de fapt, în casele lor, sau la birouri şi visau… ca şi mine… ca toţi adevăraţii români care-şi manifestau solidaritatea prin… o nouă porţie de cafea!
One Response to Sunt un român adevărat!