Motto: Să privim partea bună a lucrurilor, ce scândurică mică-mică ne trebuie nouă să acoperim rușinea, dacă ne-o vizita iranianul și trece prin fața Muzeului de Istorie.
Nu se poate să nu fi avut nici o tresărire când ați văzut imaginile cu statuile puse în cutii de lemn, cu ocazia vizitei președintelui iranian în Italia. Știu că vor sări pe mine ”gardienii guralivi, tineri și frumoși ai civilizației interdicțiilor” și-mi vor spune că e genială schema premierului italian. Că aveau nevoie de aurul negru cu care țara proaspăt ieșită de sub embargou va face o clismă Europei. Că ”te faci frate cu dracu’ până treci puntea” și că, uite, francezii nu au mai făcut rabat!
Prostii!
Indiferent de motivație, mesajul e clar. Una dintre cele mai vechi și stabile civilizații europene e gata oricând să-și taie din tradiții pentru că, na, ce să-i faci, așa e corect. Și problema nu e că un țuțer ajuns șef acum la ei se poate căciuli până la a face reverențele cu spatele la invitat, ci că acolo nu e scandal.
Li se pare dezagreabil, discutabil, dar nu se revoltă. Sunt inerți și statici precum pruncii în poziții nefirești surprinși de un antic anonim. Adevărul e că, injectați de ani buni cu excese de politically correct, au ajuns să nu se mai mire de nimic. Ne paște tot asta? Asaltul zilnic asupra celor care îndrăznesc să mai emită idei cu iz național, considerate de prost gust sau învechite, toate sunt semne că ne pregătim și noi pentru un moment stupid în care, pentru bani sau doar pentru recunoaștere europeană, să punem sutiene sau chiloți statuilor.
Franța a fost puțin mai bățoasă, doar abia a plătit cu sânge civilizarea multiculturală dincolo de limite. Probabil că nici nemții nu ar acoperi halbele de bere cu pânze colorate, fiind ocupați să-și acopere propriile femei de furia băloasă a musafirilor.
Ce urmează?
Foto adevarul.ro
