Jurnal de tătic. Sunt fumător

Sunt fumător și, evident, noua lege mă deranjează. Îi voi supraviețui, pentru că nu sunt dependent de restaurante, rezist fără ele până se redeschid terasele, iar în celelalte locuri unde merg de obicei oricum deja nu se fumează.
Sunt fumător și cunosc destui idioți care fumează. Cunosc și mulți idioți care nu fumează. Trasul fumului în piept nu e nici pe departe bariera care desparte mințile ascuțite de cele înguste. Ca și în cazul credinței, cred că natura a împărțit, în procente aproape egale, proștii în ambele tabere.
Nu îi invidiez pe cei care se lasă de fumat, dar îi deplâng pe cei care spun ”cea mai mare realizare a mea este că m-am lăsat de fumat”. Mă gândesc că destinul a fost crud cu ei, dacă, la sfârșitul unei vieți, în urma lor rămâne doar o scrumieră curată.
Cred, ca mulți fumători, că legea trebuia să prevadă locuri de fumat, spații în care fiecare să decidă ce face cu sănătatea și proprietatea lui. Dar nu e prima lege făcută de proști, la presiunea unei străzi guralive și, poate, nereprezentative. Nu e prima lege – e de ajuns să ne amintim Codul Fiscal sau cea a alegerilor locale – făcută pompieristic, acceptată de Constituțională și promulgată, după care votanții ei își dau palme că au greșit. Cum spuneam, proștii sunt repartizați judicios, așa că și-au găsit locul și în politică.
Bine, domnule, veți spune, ăsta e un ”Jurnal de tătic”, spune despre copii, nu despre frustrarea ta pe o lege!
Ok, sunt fumător, dar…

jurnal 89

Sunt și tată.

Și nu îmi doresc să fie fumătoare, așa cum îmi doresc să le ocolească orice alt rău de pe lumea asta. De asemenea sunt conștient că un club unde se fumează e mai prielnic dobândirii viciului. Sau că fumatul pasiv poate fi nociv.
Și atunci, de dragul fetelor mele, accept că nu am voie să fumez în restaurant, în curtea școlii, în camera lor sau în sufrageria unde ne uităm toți la un film.
Asta nu înseamnă că îi văd mai puțin idioți pe cei care, atinși de adicția interdicțiilor și de dorința de a face guralivilor pe plac, au conceput o lege proastă!

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

2 Responses to Jurnal de tătic. Sunt fumător

  1. Vasi says:

    Am fost fumător. Chiar înrăit. Am fumat de la 18 la 50 de ani. Am astăzi 62. Poate și pentru că „m-am lăsat”. M-am lăsat din proprie inițiativă, fără „floricele”, cum fac unii. Și nici măcar că ar fi fost vreo problemă de sănătate. PUR ȘI SIMPLU ! Da, mi-a fost puțin incomodă viața vreo două luni, până s-a curățat „coșul” ! Ulterior eram ca cel de la 18 ani, mai puțin…nu ce credeți, ci, faptul că acum aveam nevastă.   În consecință, nu mă pronunț, NICI CĂ CĂ, NICI CĂ CĂ. Totuși, am o rugăminte, deopotrivă, pentru fumători, dar și pentru nefumători: NU NE MAI DAȚI LECȚII !!!

  2. Daniel says:

    Desi sunt fumator, nu am nimic impotriva nefumatorilor, care cer sa aiba locuri unde nu se fumeaza. Insa, din discriminati, prin discriminare pozitiva, nefumatorii au capatat o atitudine discriminatorie fata de fumatori si chiar patimasi in cererile lor exagerate de a exila fumatorii afara din baruri, restaurante, hoteluri, in strada. Pentru ca pretentiile nefumatorilor, de a putea intra oriunde, sunt exagerate. Parerea mea este ca, daca nu iti place opera, nu te duci acolo, dar nu inchizi Opera si ii dai afara pe cantareti, in strada.

    Mai mult, cererea ca toate barurile si restaurantele sa fie de nefumatori este echivalenta cu pretentia ca toate locurile din lume sa iti faca pe plac. Gresit! Daca esti vegetarian, nu ai ce cauta intr-un restaurant grill, unde se perpeleste o fleica pe gratar si tu sa faci nazuri ca e fum de gratar!

    Daca e vorba de sanatate publica, de ce trebuie sa fumam in picioare, afara, in frig, vant si ploaie, luand si o raceala, cand nefumatorii stau la caldurica, comod pe scaune, la masa? Nu inteleg de ce, pentru fericirea nefumatorilor, trebuie sa ii nefericim pe fumatori in strada!?

    Libera mea alegere de a fuma nu trebuie pedepsita, pentru ca nu este nimic ilegal in ea. Platesc toate taxele, inclusiv pe tutun, ca un bun cetatean (in schimb, in unele tari consumatorii de droguri sunt mai bine tratati, in camere incalzite si seringi sterile, chiar daca drogul este ilegal).

    Proiectul de lege incerca sa repare o gresala, facand o alta gresala, sarind peste cal. Solutia nu este in a-i exila pe fumatori afara, ci este de a-i trata pe fumatori si pe nefumatori DE LA EGAL LA EGAL.

    Afirmam dreptul nefumatorilor de a putea alege un restaurant sau bar cu aer curat si de a nu respira sau a nu mirosi a tutun. OK, este dreptul si optiunea lor. Dar eu, cetatean egal cu nefumatorii, daca vreau un restaurant sau bar in care sa pot fuma la masa, de ce sa nu am voie? Solutia cea mai corecta mi se pare aceea de a crea zone separate pentru fiecare tip de client. Sau o camera alaturata, cu mese si scaune, dar in care nu se mananca, insa se poate fuma in conditii civilizate.

    La fel se pune problema si la servici: cum credeti ca va rezista un fumator adevarat, nu ocazional, 8-10 ore fara sa fumeze la locul de munca?! Solutia nu este de a interzice fumatul in toate spatiile publice, inclusiv la birou, pentru ca ne intoarcem la situatia cu fumatul afara, in frig si ploaie. Solutia corecta este crearea de spatii adecvate pentru fiecare tip de cetatean, lasand libertatea fiecaruia de alegere in mod egal. Libertatea unora nu trebuie sa o ingradeasca pe a altora, in nici un caz: fumator sau nefumator.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.