Umbra lui Băsescu la toate „coziile”

Era normal ca după 10 ani, umbra lui Traian Băsescu să se întindă ca o pată de petrol peste apele politicii româneşti. În aceşti ani grei pentru mentalul individual şi colectiv, politicienii au făcut zeci, poate sute de compromisuri, pentru a scăpa cu nasul deasupra rahatului în care s-au bălăcit. De aceea e greu acuma să spui : „Domnule, uite în tabăra asta nu sunt băsişti, nu e nici măcar un colaboraţionist!” Dar nici nu mă bucură să văd în prim plan exact simbolurile negocierilor ce au mâzgălit clasa politică în ultimii ani.
Încep cu Victor Ponta, pentru că el e astăzi vedeta lansărilor în cursa pentru Cotroceni. Încep, evident, de la pactul de coabitare, hârtia mizeră cu care Traian Băsescu se lăuda pe la capetele încoronate ale Europei, le-o împărţea aşa cum fac la semafor fete de moralitate dubioasă cu reclame la saloane de masaj erotic. „Interesul naţional”!? În ce a constat el? De ce ezită amândoi să îl denunţe, dacă tot se filmează pe ascuns, se toarnă direct sau prin intermediari la procurori?
Frica de Occident? Să fim serioşi, din toţi candidaţii la funcţia supremă credeţi că e vreunul despre care americanii, nemţii sau orice alt neam să creadă că, odată ajuns pe fotoliul prezidenţial, nu le va sluji interesele? În ce ar consta indeoenţa lui? Ia ţara şi fuge cu ea din Europa? Simple acte de propagandă, nici unul nu e mai breaz în ochii occidentalilor.
Revin la PSD şi la umbrele lui Traian Băsescu şi mă opresc asupra numelui lui Ilie Sârbu. În 2008, a fost artizanul alianţei PSD-PDL, a ajutat mai mult decât o moaşă obişnuită la naşterea primului Guvern Emil Boc. Acum ispăşeşte asta, fiind ţinta unei campanii dusă de 2 televiziuni care cred că o eventuală inculpare a lui Sârbu va oferi argumente celor care-i cer demisia lui Victor Ponta. În fine, atâta îl duce mintea pe un individ care sălăşluieşte într-o pădure de lângă Bucureşti şi crede că aşa ia din presiunea exercitată pe Traian Băsescu după arestarea fratelui său. Idioţii cu bani îşi permit şi gesturi extravagante!
Doar declaraţiile, fie ele şi belicoase, spală amintirile? Dar viitorul cum sună?
Dacă Ponta candidează ce premier propune în tandem? Campania susţinută de presă de creştere a notorietăţii lui George Maior şi intervenţiile sale tot mai dese pe teme care alunecă de la securitate naţională spre politica pură nu fac decât să confirme zvonurile că actualul şef al SRI este favoritul. Şi acum „umbra”… în iarna 2011-2012, când Boc nu demisiona doar pentru că şeful lui nu-i găsise un înlocuitor, Maior a fost intens curtat de Băsescu. A refuzat Palatul Victoria, lăsându-i locul liber lui Mihai Răzvan Ungureanu, dar rămâne un eveniment în ceaţă. De ce îl prefera Băsescu, aşa cum o face acum Ponta? Cum de unul credea că poate conduce un guvern PDL iar altul îl vede în fruntea unuia PSD? Singurele legături par a fi UDMR, insignifiant în calculele reale ale Puterii şi… UNPR.
Un alt zvon care trebuie confirmat sau infirmat este acela că, dacă Maior eliberează funcţia de la SRI, poziţia i-ar reveni lui Gabriel Oprea, artizan al defunctului „Proiect România” care îl implica şi pe George Maior. Oprea este şi el un personaj care face legătura cu perioada în care Traian Băsescu deţinea controlul întregii ţări. Ah, să nu uit, dacă Oprea face pasul spre SRI, cel antrenat pentru a-i fi adjunct lui Maior şi ministru de Interne este Ioan Rus, singura funcţie ce ar rămâne pesediştilor „vechi”, constanţi în ultimii 10 ani, fiind cea de preşedinte de partid.
Şi acum Opoziţia. Cel mai mare cadou pe care Traian Băsescu putea să-l facă Alianţei Creştin Liberale este susţinerea pe faţă pentru Cristian Diaconescu. Semnături, declaraţii, Diaconescu îşi asumă conştient rolul de paratrăsnet pentru toţi cei cărora Băsescu le este antipatic şi lasă liber drumul lui Cătălin Predoiu şi Klaus Iohannis de a spera că-l pot învinge pe Victor Ponta. O ieşire din prima scenă a lui Cristian Diaconescu e poate binevenită şi pentru el după ce a obosit ochii spectatorilor, trecând dintr-o tabără în alta de prea multe ori.
Predoiu e un personaj bizar, în timp ce pe toate site-urile vedem reclame costisitoare pentru a-i creşte notorietatea, casa de sondare ce a slujit până acum interesele PDL a dat publicităţii prima măsurătoare în care se spune că e posibil ca…Iohannis să câştige turul al doilea al alegerilor. PDL se joacă aşa cum vrea cu numele viitorului „candidat al Dreptei” atâta timp cât PNL-ul a ieşit de la guvernarea USL fără să aibă nici măcar bani de un sondaj de opinie mai acătării! Predoiu este un personaj interesant: a intrat în politică datorită lui Călin Popescu Tăriceanu, a rămas ministru datorită lui Traian Băsescu şi era să fie din nou ministru la invitaţia lui Victor Ponta! I-a uitat definitiv pe toţi aceşti oameni care l-au ajutat? Dacă da… calcă pe cadavre? Eu cred că măcar pe unul dintre ei l-a păstrat în suflet. Curând veţi afla pe care.
Iohannis… nici un liberal – poate doar Decebal Traian Remeş – nu a primit mai multe laude decât primarul Sibiului de la Traian Băsescu. Sigur, veţi spune, preşedintele îl lăuda atunci pentru a-l valorifica şi pentru a forţa ruperea USL, dar e numai asta? Adept al fuziunii cât mai grabnice cu fostul partid prezidenţial, Iohannis a acceptat rapid şi asimilarea tuturor valorilor „statului de drept” care nu au migrat din PDL la PMP. Stă la masă cu toţi miniştrii pe care i-ar fi dat afară ca incompetenţi dacă ajungea premierul lui Mircea Geoană.
Încă un lucru, judecându-se pentru a-şi dovedi compatibilitatea, Iohannis stă la discuţii despre ce va fi cu toţi lăudătorii ANI, toţi cei care susţineau până mai ieri că o decizie a „dragei” trebuie respectată cu stricteţe.
Prin toată această polologhie vreau să arăt că lumea nu mai poate fi împărţită în albi şi negri, că avem anul ăsta de ales nu între programe – ca şi cum am fi avut-o vreodată – ci între aşi ai compromisului, între mincinoşi sau nerecunoscători, între ipocriţi cu duble scale de valori. Nu ştiu dacă e mai rău sau mai bine decât în alţi ani, dar ştiu că e mai încurcată treaba.
PS Poate că unii vor spune „Uite, de aia era bună monarhia!” Poate, dacă Regele Mihai ar fi lăsat o moştenire genetică mai bogată sau măcar egală cu moştenirea istorică. Dar cum nu s-a întâmplat asta…

Comentarii via Facebook

comments