Ungureanu, Isărescu, Meleșcanu… de ce se confirmă scenariile în România?

Mai multă lume m-a întrebat cum de s-au confirmat 3 scenarii care, la ora publicării lor păreau incredibile, ba chiar au fost negate. Este vorba de nominalizarea unui șef provenit din serviciile secrete la șefia Guvernului ( desemnarea lui Ungureanu a survenit după ce George Cristian Maior a refuzat se pare de 3 ori funcția deținută până atunci de Emil Boc); susținerea lui Mihai Răzvan Ungureanu pentru următoarele alegeri prezidențiale ( confirmată abia după cinci zile de liderii pedeliști) și alegerea unui membru al Opoziției pentru conducerea SIE ( propunere acceptată de Teodor Meleșcanu în urmă cu o săptămână, pe 22 februarie, deși liderii PD-L încă alimentau presa cu zvonul numirii unuia dintre ei pe această funcție). Vă mai propun un scenariu ce părea incredibil la data când îl afirmam, toți fiind convinși că Raed Arafat va candida: PD-L merge la Primăria Capitalei, deocamdată, doar pe mâna lui Silviu Prigoană, dar lucrurile nu sunt încă definitive în această chestiune.
Povestea acestor scenarii e relativ simplă. Toate 3, de fapt, 4, sunt legate între ele. Premierul ales să-i ia locul lui Emil Boc trebuia să dovedească capacitatea de a fi o locomotivă pentru reabilitarea partidului principal de guvernământ. Putea face acest lucru unul dintre economiștii de pe listele mai mult sau mai puțin oficiale care au circulat în presă? Evident nu. Buni profesioniști în domeniul lor, Călin Georgescu, Ionel Blănculescu sau Cristian Popa nu sunt oameni ai maselor, magneți de voturi, așa cum sunt, pentru români, oamenii proveniți din structurile militarizate. Ăsta e și motivul pentru care Mugur Isărescu, în ciuda investițiilor în schimbarea propriei imagini, s-a ținut și el deoparte de preluarea Cabinetului, preluare ce este și ”pașaportul” spre campania prezidențială. Alegerea unui om din Opoziție merge și ea pe linia îndepărtării pedeliștilor de la funcțiile importante, pentru că Mihai Stănișoară chiar a fost favoritul partidului pentru funcție, dar soluția unui om din USL a venit după ce președintele a cochetat cu ideea numirii unuia dintre consilierii săi pe funcție. Totuși, aflu abia acum de la sursele mele că Meleșcanu confirmase că e interesat încă de acum o săptămână.
După aceste numiri și desemnări, cred că nucleul decizional din jurul președintelui, se confruntă cu un val de nemulțumire în rândul PD-L, jigniți de faptul că proprii oameni nu mai acced la poziții importante și de aceea cred că ”li se va permite” ca măcar la Capitală să își desemneze un candidat din rândul lor, adică Silviu Prigoană, asta în ciuda faptului că studiile demonstrează că Sorin Oprescu poate fi învins doar de un independent.
Concluzia? Scenariile ce par incredibile se confirmă în România doar pentru că eforturile de reabilitare ale PD-L sunt incredibil de mari și pentru a le înțelege e destul să ai mereu în vedere că sunt dispuși la aproape orice sacrificiu.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

One Response to Ungureanu, Isărescu, Meleșcanu… de ce se confirmă scenariile în România?

  1. Pingback: Privighetoarea si magarul « Teo Negură – Trafic cu hituri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.