Vasile Blaga, prins între ”mișcărici” și „mișcurici”

Dacă e cineva destul de plictisit de alte activități încât să se aplece asupra zarvei de pe partea dreaptă a eșicherului politic va vedea certuri între oameni care nu se vor certa niciodată definitiv, planuri de organizare în timp ce partenerii se scutură de praf… nimic, cel interesat nu va vedea nimic.
Vasile Blaga și PDL-ul său își dispută cu politicienii care urmează să fie ”treziți” prin activitatea Mișcării Populare aproximativ 30% din electorat – cu o marjă de câteva procente, pe care le-ar mai putea păstra PPDD-ul aflat în cădere liberă după dispariția televiziunii lui Dan Diaconescu. Asta se întâmplă pentru că devine tot mai clar că erodarea procentelor USL merge mult mai lent decât speră adversarii PSD și PNL, iar ruperea USL este un vis și mai îndepărtat decât prăbușirea în sondaje. Dar alegătorii rămași în afara cuplului Ponta-Antonescu nu sunt ”uniformi”. Sunt de două categorii, evident, fiecare având și sub-categorii, dar acestea sunt mai puțin importante în acest moment.
Un important procent din cei care ar vota – dar nu USL – cred în dreapta politică, dar consideră că acest curent a fost îngropat de Traian Băsescu. Lor li se adresează cei care se zbat pe lângă fundul prezidențial și mușcă din el cu același nesaț din vremea când îl pupau. Ei sunt ”mișcuricii”, măscăricii care se valorizează printr-o mișcare de delimitare de ocupantul Palatului Cotroceni. Sunt ei fundamental rupți de cel care le-a dat viață și putere? Mă îndoiesc. Poate singurul dintre ei care se ”joacă cu focul” e Blaga, pentru că grupul Elenei Udrea i-a acordat doar un armistițiu până după europarlamentare, moment după care i s-ar putea cere din nou depunerea mandatului. Armistițiu binevenit și pentru fostul ministru al Turismului, recenta campanie internă demonstrându-i că mai are de lucrat pentru repararea imaginii.
Pe de altă parte, o bună bucată din electoratul neacaparat de USL dă vina pentru situația din țară – socială, economică și politică – pe PDL și poliitica sa de cadre și comunicare, selectând oameni incapabili să aplice și să explice public măsurile gândite de președintele României. Cea mai mare parte se vor alia fundației Mișcarea Populară și îi voi numi ”mișcăricii”, pentru că ei neagă – prin atacurile la clasa politică, din care provin și ei, și în special împotriva pedeliștilor – tocmai alianțele care i-au propulsat în funcții.
Ce vor face aceste două curente, ”mișcărici” și ”mișcurici”, în 2014, când se va juca miza unui nou președinte al României? Se vor alia, firește. Și dacă e așa de clar ce se va întâmpla cu actualii adversari de ce spectacolul? Pentru că nu poți mobiliza electoratul doar când ai nevoie de el, ci trebuie să-l ții cald pentru momentul cheie. Și mai trebuie ceva, să-i spui ce vrea să audă. Și dacă electoratul necaptiv al USL vrea să audă atacuri la Băsescu, în parte, și la PDL, cealaltă parte, atunci… pe nimeni nu doare gura.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.