A căutat Teodor Meleşcanu doar o cale onorabilă de a pleca de la SIE?

Candidatura lui Teodor Meleşcanu merită câteva cuvinte şi un strop de atenţie, evident mai mare decât procentele pe care probabil le va lua la scrutinul din noiembrie.
Am să mă opresc asupra a 3 declaraţii făcute de el în ultima perioadă şi la câteva informaţii care ţin de legătura tot mai puternică dintre serviciile secrete şi politică. Nu le voi folosi în ordinea lor cronologică, dar în cea logică.
Prima declaraţie este făcută în ianuarie anul acesta, la Digi24, când directorul SIE spune că după terminarea mandatului la comanda serviciului secret ( comanda sau, mai degrabă, reprezentarea cu terţi?) ia în calcul revenirea în politică şi chiar o candidatură la prezidenţiale. A testat piaţa şi reacţiile au fost negative, dar atunci părea că liberalul Crin Antonescu ( care-l acuzase public de „băsism” pe Meleşcanu după ce a acceptat nominalizarea la SIE) este singurul candidat cu şanse reale pentru a-i lua locul lui Traian Băsescu. Era înainte ca Antonescu să-şi lase orgoliul să conducă PNL pe nebănuite căi.
Acum lucrurile s-au schimbat, Crin e istorie recentă, iar liberalii sunt dezorientaţi de preschimbarea termenului de judecată în procesul lui Klaus Iohannis cu ANI. Ce fac ei dacă sasul e silit să plece acasă? Unii au soluţia Călin Popescu Tăriceanu, dar Meleşcanu le aminteşte mai bine de spiritul liberal, de luptele cu PSD.
Spun că Meleşcanu putea fi sprijinit de unii liberali pentru a ajunge cu liste complete la BEC pentru a avea o soluţie în caz că Iohannis pierde pe ultima sută de metri lupta la Înalta Curte.
Meleşcanu ar putea fi şi soluţia fericită de scoatere a lui Traian Băsescu din capcana ofiţerului acoperit în care s-a băgat singur. Aici folosesc a doua declaraţie care, din păcate, văd că a dispărut de pe net… dar nu total. În martie 2012, când Meleşcanu i-a luat locul lui Mihai Răzvan Ungureanu ( propulsat de la SIE direct ca premier) a fost audiat de comisia de specialitate din Parlament. Atunci el şi-a început discursul aşa: ”mă aflu aici în calitate de candidat desemnat pentru șefia Direcției… ăăă… Serviciului de Informații Externe”.
Pentru cei mai tineri trebuie spus că înainte de 1989, SIE se numea Direcţia a VI-a de Informaţii Externe, din cadrul Departamentului Securităţii Statului.
Eu sau mulţi dintre dumneavostră nu avem acest reflex de a încurca numele instituţiei. E genul de semn care trădează o viitoare dezvăluire? Posibil, deşi miza ar putea fi altcineva, mai important în calculul electoral.
Şi aici vine a treia declaraţie, cea pe care o vedeţi astăzi peste tot, anunţul candidaturii. Teodor Meleşcanu e fost membru USL. S-a certat cu Antonescu atunci când a acceptat funcţia propusă de Băsescu, dar au fost câteva elemente şi contacte cu Victor Ponta care demonstrează că relaţia sa cu premierul s-a reparat. Combinaţi acest enunţ cu zvonurile pe care le auziţi peste tot şi cu mărturisirea că preşedintele a cerut listele cu ofiţerii acoperiţi folosiţi de SIE.
Demisia unui şef de serviciu secret ( în plină criză a credibilităţii serviciilor, în campanie electorală şi, mai ales, în contextul evenimentelor din Ucraina) este fie o recunoaştere că serviciul merge şi fără el, el având rolul minor al reprezentării SIE la festivităţi, fie un gest de iresponsabilitate, fie o soluţie pentru a pleca rapid şi onorabil dintr-o funcţie care devenise malignă din cauza presiunilor politice.
PS Organizaţţile care au strâns semnăturile pentru Meleşcanu sunt mai anti-băsiste decât orice formaţiune politică. E un element important…

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

One Response to A căutat Teodor Meleşcanu doar o cale onorabilă de a pleca de la SIE?

  1. Pingback: Ponta, Turcescu, Melescanu, Basescu si spionii. | Blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.