Ponta, concediază-ţi consilierii şi angajează-l pe Băsescu! Urgent!

Am avut marele ghinion de a mă afla sâmbătă în zona Obor-Iancului-Arena Naţională. Stau pe acolo şi m-a mâncat în fund să mai şi ies la cumpărături când treceau spre stadion şirurile de autocare cu participanţii la festivitatea de lansare a candidaturii lui Victor Ponta. Mi-a fost imposibil să traversez şoseaua Mihai Bravu. Stăteam un ciorchine de oameni, afundaţi în claxoanele nervoase ale maşinilor care erau blocate pe o altă arteră principală, Bulevardul Ferdinand, şi ne uitam fix în fantomele morţilor mamelor poliţiştilor care îşi toceau fluierele.
Nu am crezut că există atât de multe modalităţi de a rosti cuvântul „muie”, nici nu m-am gândit vreodată că o singură gură poate inspira un sentiment atât de unanim la bărbaţi în toată firea, femei care mergeau sau se întorceau de la piaţă, copii dornici să ajungă la locurile de joacă.
Am reuşit să-mi fac micile cumpărături. Le-am lăsat acasă şi am plecat pe jos din Iancului spre Stadionul Naţional, unde o televiziune a avut două proaste inspiraţii, prima să-şi facă un studiou mobil chiar pe Arenă şi, a doua, să mă invite la dezbateri.
Pe drum am întâlnit oameni care nu-şi puteau scoate maşinile din parcare. Şi înjurau. Care nu puteau parca pe locurile lor. Şi înjurau. Care nu aveau voie să intre cu maşinile pe străzile de domiciliu. Şi înjurau. Până să ajung la stadion înţelesem că un om are nebănuit de multe locuri în care alţii îşi pot băga tot felul de lucruri şi am întâlnit destui oameni destul de hotărâţi să îşi demonstreze calităţile de amant cu diversele rude, vii sau moarte, ale celui din cauza căruia îşi petreceau ziua liberă în soare.
Apoi pe Arenă, în timpul mitingului – am avut timp pentru că organizatorii au avut destul de mult tact şi au acoperit cu muzică orice încercare de a face acolo un talk show – am văzut cum perechi, perechi, mulţi se retrăgeau în zone mai umbroase sau mai liniştite, lăsând să se desfăşoare în absenţa lor festivitatea pentru care fuseseră aduşi în Bucureşti.
Am văzut plecând şi lideri PSD, jigniţi că nu li se rezervaseră locuri pe scenă, fiind lăsaţi să suporte mulţimile de susţinători.
Ce învăţăminte trag eu de aici? E clar că Victor Ponta, acceptând şi participând la această manifestare a demonstrat că e „sclavul” sfătuitorilor săi. În acest caz cred că e vorba de americanul ăla prezentat CACOnsilierul lui Barack Obama. De altfel, imediat după ce au apărut criticile la adresa manifestării au apărut şi fotografii de la desemnarea lui Obama drept candidat al democraţilor. Au apărut şi comentatorii care debitau cum mitingul demonstrează forţă, că aşa se face în America şi că… e bine.
Şi mi-am amintit imediat cum Traian Băsescu, invitat acum vreo 10 zile la un interviu simultan cu prezentarea consilierului american angajat de Ponta, a spus că americanii sunt buni la cifre, la sinteze, dar că nu trebuie să-i asculţi când dau şi sfaturi de comunicare! Un sfat bun, chiar foarte bun!
Să mă explic: americanii or vrea manifestări de mase, dar ei nu au trecut prin oroarea mitingurilor ceauşiste, la ei mulţimile se adună la concerte sau la proteste, niciodată nu au trecut prin grozăvia aducerii cu forţa. Mai mult, poliţistul american, respectul pentru el e diferit de cum priveşte omul de pe strada românească poliţistul care-i spune să îşi ia catrafusele şi să plece din faţa casei sale.
Pe scurt, a fost o prostie organizarea acestei manifestări după tipicul american când tu ai de cucerit masele din România!

Comentarii via Facebook

comments