Axioma lui Băsescu/Legile lui Murphy: Prietenul meu nu are nici un prieten

Cristian ”Falău” Chilat a fost prins, în urma gestului lui rămânând un şir de speculaţii cărora gesturi precum demiterea şefului poliţiei locale nu au cum să le pună capăt. Totul e demonstrativ în cazul ăsta. Asasinatul în sine e tipic mafiot, făcut cu o armă bună, folosită corect, în cafeneaua-birou a victimei. Dintotdeauna astfel de răzbunări s-au făcut la vedere pentru ca lecţia să fie înţeleasă de mai mulţi oameni decât cei vizaţi efectiv de gloanţe. Dar în spatele crimei se ascund câteva lucruri care sunt evidente. Chilat, boxerul ratat, a fost eliberat acum două luni. Chiar şi cu naşul urmărit de poliţie, Gheorghiţă Mararu era ”obligat” de legile nescrise ale lumii interlope să nu îl lase în pace pe cel care făcuse puşcărie din cauza sa. E evident că Falău era terorizat să plătească maşinile incendiate. Pentru a recupera această datorie, sigur criminalul de azi a suportat multe ameninţări cu moartea. Putea Puiu Mironescu, şeful bandei la care era el ”afiliat”, să îl protejeze? Nu şi nici nu cred că interesa pe cineva. Să se fi plâns Falău la Poliţie? Nu cred, şi oricum ar fi făcut-o de pomană. De ce aceste lucruri evidente nu au fost intuite de anchetatorii nemţeni?

P.S.: Acum am văzut că titlul nu are legătură cu articolul. De ce afirmaţia din titlu e o axiomă? Antonie Solomon, Paul Iova, Dinu Patriciu, Sorin Roşca Stănescu, Vasile Blaga, Dan Diaconescu, Radu Berceanu… lista e interminabilă… toţi aceşti tipi ştiind răspunsul.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

One Response to Axioma lui Băsescu/Legile lui Murphy: Prietenul meu nu are nici un prieten

  1. dan says:

    Falau in love cred ca era relatia dintre victima si calau.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.