Am urmărit cu mare interes ştirile despre ce s-a întâmplat la Credit Europe Bank în Braşov. Am văzut dezbateri, comentarii, oameni îngrijoraţi, adunaţi la poarta băncii. Şi e logic, oamenii se sperie, chiar dacă li se explică faptul că e vorba de cazuri singulare de funcţionari destul de tâmpiţi să fure pe semnătură proprie bani din conturile clienţilor. Dar cum explici unui om lucruri care ţin de singurele lui economii? Te crede? Adică te crede, dar are destulă tărie să verifice pe banii lui dacă nu-l minţi. Nu, şi cozile de la Credit Europe Bank demonstrează asta. Asta şi pentru că această bancă nu a avut noroc. Alta, însă, s-a descurcat.
Mă refer la Banca Română de Dezvoltare. Când era în plină desfăşurare scandalul de la Braşov, a apărut cel de la Bucureşti, cu un dobitoc de la BRD care lua bani din conturile clienţilor băncii şi îi juca la cazinou. Un bou, un exemplu tipic de sindrom al casierului, funcţionarul căruia îi trec atâţia bani prin mână că ajunge să-i creadă ai lui. Dar ştiţi ce am observat? Numele băncii apare numai într-un ziar, deşi despre Braşov relatările sunt complete.
E o porcărie şi e clar, cel puţin pentru mine, că la mijloc nu e mila faţă de investitorul francez în finanţele româneşti, ci contractele încheiate de această bancă după ce anul trecut s-a văzut ciuruită pentru dealurile făcute cu Elena Udrea. Cine nu mă crede să dea o căutare pe net cu termenii „ Credit Europe Bank Braşov” şi apoi cu „ BRD Orizont furt”.
One Response to Banca Româna de Dezvoltare