Punem pariu că Galaţiul va fi salvat? Pariem că după toată tensiunea asta în care trăim, în care suntem incapabili să ne înţelegem conducătorii că le mai cedează şi lor nervii în faţa furiei naturii, dar nu îşi pierd şi sângele rece care-i recomandă pentru a ne trece peste greutăţi, totul va trece şi cerul senin al verii va pune stăpânire pe România? Şi dacă Galaţiul scapă de la a fi şters de pe faţa pământului, spuneţi sincer, mai vă pasă de femeia apostrofată de preşedinte? Dacă salvează oraşul-mamă al siderurgiei româneşti sunteţi mai îngăduitori cu ei? Vedeţi cu o aură mai patriotică tăierile de salarii, mărirea TVA? Nu spun că au dat ei drumul la robineţii naturii doar pentru a-şi îmbunătăţi imaginea terfelită de realitatea economică, dar sunt convins că, dacă situaţia ar fi fost atât de dramatică pe cât se spune, din toată panoplia de VIP-uri care s-au perindat pe la inundaţii ar fi rămas doar Emil Boc. Omul care dacă nu s-ar fi născut, ar fi trebuit făcut în laborator de actuala putere!
Nici nu ştiţi ce înseamnă un om important pentru o comunitate, uite, în loc de PDL să ne imaginăm un trib de canibali, iar în locul preşedintelui jucător să ne imaginăm un alb care reuşeşte să conducă tribul. Şi, cică, găsesc ei o femeie albă-n junglă şi o aduc fericiţi la şef să o gătească. Dar albul îi opreşte şi le spune că vrea să o facă nevasta lui. Îşi pun canibalii pofta-n cui, dar zeii îi răsplătesc, femeia se îmbolnăveşte şi moare. Ăştia gata, pregăteau oalele, dar şeful le spune că a iubit-o şi că vrea să o îngroape. Noaptea, îi vede că săpau în cimitir. Nervos, şeful o îngroapă şi mai adânc, dar, în noaptea următoare, canibalii săpau din nou. Atunci, o scoate şi o incinereză, cenuşa o pune într-o cutiuţă şi o îngroapă. Dar noaptea, canibalii săpau din nou. „Ce mai vreţi acum?” Ei răspund în cor: „Şefu, nici măcar un nes nu putem să ne facem?”
Opinia mea este că, la sfârşitul mandatului, canibalii vor bea totuşi un nes…
