Băsescu, adevăratul înfrânt de ieri. Şi o gorilă în călduri

Moto: În caz de ploaie, Revoluţia se va ţine în sală

Dincolo de dramatismul unor oameni siliţi de pierderea salariilor să strige pe holurile unui minister şi apoi de uitarea în stradă a celor care s-a solidarizat cu protestatarii de la Finanţe, trebuie să recunoaşteţi că evenimentele din ultimele zile au avut şi momente de o savoare cum numai România poate oferi. Secvenţa cu ministrul cocoţat pe un scaun în mijlocul mulţimii, deraierea discursurilor de la intransigenţă la cedarea aproape totală, multe elemente din acest show sunt de memorat pentru o viitoare carte de umor. Sunt şi două lecţii, una politică şi una morală.

Politic, cedând pe tema stimulentelor, ministrul finanţelor a căzut ieri în capcana care l-a „înghiţit” şi pe Sebastian Vlădescu. Stimulentele de la acest minister sunt, dacă îmi aduc bine aminte, singurul lucru pe care preşedintele i l-a putut imputa lui Vlădescu pentru a părea că e de acord cu deciziile lui Emil Boc pe tema remanierii Guvernului. Stimulente date acum înapoi de Ialomiţianu. Eu nu îl văd bine pe omul ăsta, chiar dacă e urcat pe un scaun. Moral, vorbind, am văzut cum, profund româneşte, angajaţii ministerului au uitat instant, când li s-au promis nişte bani, de miile de oameni din toată ţară care s-au solidarizat protestului lor. Despre ei nu a mai vorbit nimeni.

Legat de negocieri şi de ce s-a obţinut ieri în urma lor, vreau să vă spun că le simt la fel de dure ca în bancul care urmează. Cică la Grădina Zoologică din Bucureşti gorila a intrat în călduri. Nimeni nu se mai înţelegea cu ea, se lovea de gratii, urla toată noaptea. Angajaţii au căutat în toată lumea un goriloi celibatar şi l-au găsit tocmai la Grădina Zoologică din Berlin. Discuţii, negocieri, calcule, până la urmă nemţii au spus că vor 4.000 de euro pentru „operaţiune”. Românii s-au dezumflat, când deodată unul are o idee: „Hai să-l chemăm pe Ion, îngrijitorul, să rezolve el!”.

„Măi Ioane, îi spune directoarea, uite, trebuie să regulezi gorila pentru 100 de euro.” Stă Ion, se gândeşte, se codeşte şi spune „De acord, dar am trei condiţii…” „Spune!” „Unu: nu o pup pe gură. Doi: dacă rezultă copii nu îi cresc eu. Şi trei: suta de euro o plătesc luna viitoare că nu am acum!”

Punem pariu că salariaţii de la Finanţe vor veni de acasă şi cu suta de euro, şi cu o gorilă gonflabilă?

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.