Cafeaua în cana favorită, calculatorul pornit şi televizorul în surdină, pe ştiri, dar cu speranţa că dă meteo. Şi telefonul pus alături. Poate sună. Nu serviciul, e prea devreme. La ora asta şi Ea se trezise. El a parcurs repede ziarele şi nu a găsit nimic. A doua cană de cafea şi a deschis Facebook-ul. „Ovidiu este acum prieten(ă) cu Melania şi alte 19 persoane”. Îşi luă telefonul mai aproape, parcă nu îl auzea şi de unde era. „Cristina are nevoie de ajutor să strângă recolta”.
La ora asta Ea se pregătea deja de plecare. O vedea aranjând hainele, fardându-se şi apoi intrând grăbită în sufragerie să mai soarbă o gură de cafea. În timpul ăsta se mai admira o dată în oglindă. Părea mulţumită. Şi el era mulţumit. Parfumul cu iz marin completa taiorul bleumarin. Îl simţea ca pe un voal.
„Claudiu îţi recomandă să asculţi Only the Lonely cu Roy Orbinson”. Încă unul care s-a trezit înainte să i se termine vreun vis frumos cu îndrăgostiţi îmbrăţişaţi pe malul mării! A doua cană de cafea pare mai mică decât prima. Trebuia să se urnească. „Lui Alin îi place Metallica”. Oare Mădălina chiar aşa arată sau e o poză de pe net? Cui îi pasă?
De câte ori era prea mulţumită de cum arată intra din nou în dressing şi se schimba. Primele haine alese erau lăsate aruncate pe jos, în dezordine, ca şi cum jigniseră trupul pe care au stat. O simţea nervoasă că întârziase. „Silvana împarte brânză”. La ora asta? A doua ţinută părea să o mulţumească. Oricum, nu mai avea timp să se schimbe încă o dată!
A ieşit pe uşă şi a încuiat. Din stradă răsună alarma maşinii. A plecat. El ştia pe de rost fiecare mişcare, fiecare secundă economisită sau irosită în programul Ei.
„Zoia către Florin: Am şi eu o întrebare, când se trece la ora de iarnă?” Un comentariu, îţi place? Sau îi răspunzi…
Atunci a înţeles ceva. Dacă Ea nu a sunat până să plece nici nu mai sună azi. Rămâne pe mâine dimineaţă, poate. Pur şi simplu a dat de singura femeie care când spune „Nu” e „Nu”, oricâte vise încearcă el să îi trimită noaptea. A închis telefonul pe care aştepta apelul Ei şi a urcat pe Facebook o melodie:
Or râde şi alţii de el? Cui îi pasă, are un prenume inventat şi ca avatar poza unui pisic negru-tăciune!
Apoi a închis şi calculatorul şi s-a dus spre dormitor. Era târziu, trebuia să îşi trezească soţia. Întârziau!
P.S.: O primă audiţie cu Ducu Bertzi! Un noroc şi o onoare pentru Textele de Vineri şi pentru asta îi mulţumesc lui Rareş!
„Mi-a spus”, versuri de Dinu Olăraşu şi muzica Ducu Bertzi. Îmi era atât de dor să redescopăr, încă o dată, şi încă o dată, talentul lui de a rescrie sufletul pe note. Am avut, de-a lungul anilor, un Ducu visător, cel din gloria Cenaclului, altul semeţ, ca o poartă din Maramureş, şi acum îl găsim, pe al treilea, în mijlocul unei romanţe cu parfum interbelic, sunând ca ecoul unei iubiri imposibile, irosită prin saloanele din marmură unde junii citeau poezii mai dulci decât dulceaţa de cireşe amare servită în farfurioare mici din cristal.
Sunt patru instrumente, patru suflete ce acompaniază vocea. Pianul folosit fără părţi solo, aşa cum covorul de frunze îngălbenite nu aduce toamna, ci doar o întregeşte, o defineşte, chitara, jumătatea lui Ducu, e acolo, abia perceptibilă, un acordeon folosit cât să amintească de valsurile musette de pe străzile Parisului, unde coconii erau trimişi să înveţe şi să uite prima iubire, şi apoi vioara lui Mihai Neniţă, mânuită şi acordată cum a deprins în familie, sugerând parfumul de cafea la nisip din cafe-concert-ul din anii de aur ai lui Nicuşor Predescu.
Ce de cuvinte ca să spun că mi-a plăcut melodia…
16 Responses to O cafea cu Ea, zece minute pe Facebook… şi al treilea Ducu Bertzi