Harștul de Vaslui

Cică o femeie din Vaslui – unde altundeva? – a vrut să-l castreze cu mâinile goale pe concubinul ei, pentru că nu i-a luat flori de 8 martie. Bine, pe urmă s-a aflat că nu florile erau supărarea, ci săpatul viei, dar problema rămâne: a vrut să-i smulgă coa… testiculele. Până aici povestea e adevărată, de aici încolo e o ficțiune măgărească.

editorial 11 martie vineri

Unde a ajuns lumea asta!
Cu mâinile goale? Adică, dacă vrei să te duci acasă, pe 8 martie, fără flori, trebuie să te asiguri că ajungi destul de târziu ca nevastă-ta să-și fi ros înainte unghiile de furie.
Altfel…
Există o solidaritate stomacală masculină, exact cum femeile plâng una la drama alteia, noi simțim un gol în stomac. Parcă văd cum în spatele florăriei pândește o mână făcută cupă, gata să prindă de… orice bărbat care trece fără flori.
-Dacă în Vaslui, unde, vorba aia, păi în București ce ar face?
Vorbele prietenului meu m-au trezit din reverie. Tocmai mă gândeam la o mișcare amplă de solidaritate cu nefericitul din Vaslui care-a plecat spre spital cu podoabele în buzunar.
-Adică, îți spun sincer, dacă eu mă duc acum acasă fără flori, bine, nu e cazul – și a arătat spre zambila ciufulită pe care o pusese pe masă – sare nevastă-mea și… harșt!
Harștul ăla l-am simțit ca un scrâșnet în dinți!
-Taci, măi, nu mai vorbi, cine știe ce o fi fost acolo?
Ce contează ce a fost, îmi răspundeam singur, în gând, așa ceva nu se face. Nici un bărbat nu merită asta! Orice ar fi făcut!
Se poate discuta. Unde sunt femeile care întorc fața, strâng din ochi și varsă o lacrimă? Sau alea pe care le auzi suspinând și spunând: „Nu mă mai iubești”?
Așa, brusc, harșt! Fără un avertisment, măcar un ultimatum.
Fără o negociere, ceva. Suntem perfectibili!
-Ce putea să fie? A ajuns omul acasă și… harșt!
Iar cuvântul ăsta.
-Și nu văd să se adune lumea în stradă că ”Jos guvernul!” ”Jos violența!” E un bărbat, în fine, aproape, dă-l dracului!
Ar merita ca la anul să nu luăm flori și când harșt, surpriză! Să purtăm toți cochilii de alea, de hocheiști.
-Bărbatul nu e discriminat. Nu, dacă îi smulgea unul unei femei o țâță, ia să vezi reportaje, lacrimi, organizații, dar așa… harșt!
-Băi, nu mai spune asta cu harșt.
Da chiar, noi de ce nu ieșim în stradă? ”Stop violența!” sau ”Lăsați-ne testiculele la locul lor” sau, și mai bine, ”Scoate-ți mâna din scrotul nostru!”

L-am chema pe nefericitul ăla să ne vorbească, să ne spună prin ce trece, că autoritățile ridică neputincioase din umeri,am picheta postul de poliție de acolo, am face un grup pe Facebook și ne-am pune poză de profil o mână cu gheare de oțel…
-Bă, dar și ăla bou!
Am tresărit ca la al doilea harșt. Vorbele astea sunau ca și cum unul i l-a harșt gagică-sa și al doilea i l-au harșt cei care ar fi trebuit să fie frații lui.
-Culegea și el o floare de pe șanț și nu se întâmpla nimic…
Așa a început, acum mii de ani, și cu femeile. Alea bătute se acuzau singure, că au greșit ele ceva de au luat o scatoalcă.
-Un tâmpit, băi, vii de 8 martie ca prostul, cu mâna-n cur, normal că se înfurie muierea!
Și nici nu erau solidare. O băteai pe una, celelalte se hlizeau, o porcăiau tot pe aia cu ochiul vânăt!
E clar, asta ne paște și pe noi! Dacă la harșt stăm așa, ca momâile.
Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.