Pe vremuri, bărbatul între două vârste îl recunoșteai după cum se cocoșea pe lângă orice domnișoară din preajmă. Pieptul stă umflat cu aerul de tinerețe emanat de biata făptură. Bicepsul e mereu încordat, ca și cum a mai stat singur o oră la sală, după ce posesorul lui leșinase, chiar și în cazurile în care bucata de carne abia de umple mâneca. O bală discretă i se adună-n colțul gurii de câte ori ochii alunecă în decolteu.
E serviabil. Face bancuri porcoase și ar privi cu subînțeles și o găleată pentru stors mopul.
Cel de acum alege cei mai strâmți și lucioși chiloți cu mânecuțe și-și aplatizează ”podoabele”. Ce nu face supraelasticul termină șeaua bicicletei și gropile de pe o cărare de munte,, care are la ambele capete o priză pentru încărcător.
Are cea mai scumpă bicicletă, asezonată cu vreo cinci apărățele care clipesc inutil sau își dizolvă circuitele în sarea transpirației. Are casca și hainele de pe el atât de colorate că ai impresia că i-a explodat un neon în față, tocmai când se pregătea să muște dintr-o cutie de carioci.
Unde ajunge își face un selfie și îl postează. O bală i se adună discretă-n colțul gurii de câte ori ochii alunecă pe un nou Like.
Totuși, ceva a rămas neschimbat. În ambele cazuri, domnișoara a scăpat ne… rezolvată.
Foto Alex Mazilu
One Response to Bărbatul între două vârste. Ce a fost acest concept și ce a ajuns