-Bine, bine, nu mai mergem anul ăsta la petrecerea de Halloween, dar dacă am fi mers…
El s-a gândit să se mai prefacă ocupat. O discuție care începe cu ”dar dacă” se termină prost.
-Dacă am decide… prin absurd, să mergem, m-aș costuma în zână!
N-a răspuns, dar a ridicat ochii spre ea. Ea s-a rotit și a îndepărtat mâinile ca și cum ar zbura.
-Mi-aș lua bagheta magică la mine și aș transforma toate prietenele noastre în prințese!
S-a prins în jocul ei:
-Cu pantofi de cristal?
-Daaa! Ar fi toate reginele balului.
-Bine, dar oricum nu mergem. Anul trecut a fost groaznic. M-am făcut de râs cu femeia aia…
Ea s-a oprit din dansul de zână și a rămas pe gânduri:
-Da, nu a fost frumos să-i spui că e costumată în dovleac.
-Dar nu arăta a balerină!
-Hai lasă! Nu mergem. Dar dacă, prin absurd, repet…
-Nu, acum doi ani. Poate trei.
-Aia a fost mișto! Când ai întrebat-o pe femeia cu dinți de Dracula de ce nu s-a mascat, că doar e Halloween? A fost genial!
-Da, părea haios, dar nu pe tine te-a pălmuit. Nu mergem!
-Aș avea la mine și un costum de vrăjitoare. L-aș pune puțin înainte de miezul nopții.
Privirea ei a devenit serioasă. El se gândea încă la palma primită de la băutoarea de sânge cu vodcă.
-Și aș da fiecărei femei din sală câte un măr otrăvit!
-Și vine și vampira? Dar dovleaca?
De aia nu-i plăceau discuțiile cu ”dar dacă”, dacă nu se certau, sfârșea prin a da afirmativ din cap.
-Bineînțeles, lor le dau câte două mere!
-Și ce faci, le lași așa, moarte?
-Ah nu, le sărută soții lor și, gata, se trezesc!
-Dar pe vampiră cine o sărută?
-Nu știu! Ca să afli trebuie să mergi.
Vă las să ghiciți dacă au mers sau nu la petrecere. Și, mai ales, cine a sărutat o vampiră nemascată.
Foto Alex Mazilu
