Mărturisesc faptul că încă nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat miercuri la procesul ”Trofeul Calității”, unul dintre ultimele termene de care atârnă cariera politică a lui Adrian Năstase. Nu mai are nicio importanță cum se termină juridic povestea – condamnarea sau achitarea președintelui Consiliului Național al PSD – tipul ăsta, Constantin Adrian Balaban Grăjdan, a reușit ce nu au putut procurorii în 8 ani, să-l înfunde pe Adrian Năstase.
El a pus finisajele unei clădiri la care s-a lucrat 8 ani și căreia deja judecătorii îi montau acoperișul.
Din prima clipă a numirii Guvernului Victor Ponta, atacurile la adresa sa constau în existența unui plan ascuns de a obține achitarea în procesele lui Adrian Năstase. Până la gestul lui Balaban nu a existat nici măcar un singur argument concret. Balaban – din inconștiență sau sfătuit, habar nu am – le-a împrospătat discursurilor.
De ce a făcut-o? Juridic nu schimba mare lucru, dacă voia ceva cu adevărat erau multe alte acte, întâmpinări pe care să le depună. Uman, dacă îl frământa că acum 3 ani i-a dat o lovitură lui Năstase, depunând hârtia care constata un prejudiciu, nu a reușit decât să-i îngreuneze a doua oară situația. Politic vorbind, a făcut o gafă cât el de mare… ce a urmărit acest băiat, născut de undeva din străfundurile numirilor făcute de diverse partide?
Esența acestui caz, fiindcă el va deveni un caz, este și cea a numirilor din actualul Guvern. Demiterea lui Mihai Răzvan Ungureanu a fost rodul unor negocieri care poate ar fi eșuat dacă erau ținute mai la lumină. Știau de ele oamenii politice din primele eșaloane. Ei au și ocupat funcțiile de miniștri. Pentru celelalte poziții nu au fost făcute liste, nu a mai avut nimeni timp să verifice numele propuse de unul sau de altul. Și așa se naște și întrebarea: câți balabani sunt în Guvern?
Update: Nu sunt singurul care susține că, pentru a câștiga alegerile din 2009, Mircea Geoană avea de făcut un singur lucru: să-și ia o vacanță! Nu pentru că era obosit sau stresat și nici pentru că avea nevoie imperioasă de o ședință de spa, ci pentru că totul lucra în favoarea sa iar singurul lucru care nu-i mai trebuia era să se afișeze.
Într-un fel istoria se repetă astăzi. Guvernul Ponta, pentru a puncta permanent, trebuie doar să dea salariile bugetarilor mărite și să asigure lunar tranșa de CASS returnat în conturile pensionarilor. Al treilea lucru – decis inițial la vârful Alianței – era păstrarea șefilor structurilor locale, obligându-i astfel să lucreze pentru USL în campanii. În rest totul lucrează în favoarea sa, dar se pare că există presiuni prea mari din interiorul structurilor pesediste pentru ca planurile inițiale să fie date peste cap. Cazul Balaban Grăjdan este un astfel de exemplu.
