Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Isărescu. Mugur isărescu
Cel mai insistent zvon care circulă prin piața de legume și fructe de import sau autohtone a politicii dâmbovițene este că Mugur Isărescu ar fi candidatul surpriză al forțelor de dreapta pentru alegerile prezidențiale din 2014. Zvonul este foarte ambiguu – alimentat de negări venite dinspre apropiați de strategiile cotroceniste – spunând că Isărescu ar fi pus condiția, pentru a candida, ca Mișcarea Populară să obțină la europarlamentarele din primăvară cel puțin 10-12 procente. Dificil, dacă nu chiar imposibil, considerând că Mișcarea și eventualii săi aliați nu au resurse politice în teritoriu. Calculul merge mai departe, însă. Un procent atât de ridicat implică o cădere masivă a rezultatului înregistrat de PDL, ceea ce va duce, aproape inevitabil, la schimbarea lui Vasile Blaga, cel mai probabil cu Elena Udrea, partizană a alianței cu proiectele, mai vechi sau mai noi, prezidențiale.
Posted in Editoriale
1 Comment
CSAT CFR
Sursele mele – și nu numai ale mele – spun că premierul Victor Ponta ar vrea să se folosească de faptul că deține controlul pe mai mult de două treimi din componența CSAT și să convoace o ședință extraordinară a structurii respective. Motivul? Privatizarea CFR Marfă și cererea unui nou gir pentru definitivarea ei.
Din acest moment sunt două scenarii posibile: primul este că se convoacă ședința, se propune introducerea pe ordinea de zi a subiectului în cauză și un membru oarecare se opune, invocând lipsa de competență a CSAT pentru a se pronunța pe afaceri comerciale. Subiectul cade, pentru că aici deciziile se iau doar prin conses, dar nu și privatizarea, pentru că nu va fi nici o decizie sau măcar recomandare făcută către Guvern. A doua variantă este că toți membrii acceptă discutarea contractului și apoi fie sunt toți de acord cu el fie se opun toți… ambele variante fiind greu de crezut pentru că ele implică fie ca Victor Ponta fie ca Traian Băsescu să recunoască o greșeală făcută în trecutul nu prea îndepărtat. Și atunci? Altfel, având drept de veto fiecare membru, nu se va adopta niciodată nicio decizie.
Și atunci … nimic, asta cu CSAT este o prostioară cu iz propagandistic, exact cum a fost și dorința președintelui de a prelungi interimatul la Transporturi!
Posted in Editoriale
Leave a comment
O întrebare: cât de bolnav este Hayssam de l-au predat? Și o constatare: Comunitatea Națională de Informații
După mine, predarea lui Omar Hayssam autorităților din România este una dintre multele concesii pe care președintele sirian, Bashar Al Assad le face lumii civilizate în speranța că mai îndulcește comentariile după ce de aproape un an se luptă cu propiul popor. Devenit insignifiant pentru sirieni, după ce l-au avut timp de 4 ani – din ianuarie 2008 până-n ianuarie 2012 – într-o închisoare de maximă siguranță, fiind condamnat pentru colaborarea cu serviciile secrete israeliene, Hayssam este genul de concesie făcută unei alte țări.
Afaceristul din România e liber în Siria din ianuarie 2012, de ce a mai durat 18 luni ca să-l predea, mai ales că, la vizita sa în țara noastră, Al Assad spunea că-l vor extrăda imediat după ce-și încheie socotelile cu justiția siriană? Este tot mai clar că preluarea condamnatului pentru terorism este mai mult o acțiune a diplomației românești și a Serviciului de Informații Externe decât a acțiune judiciară, așa cum s-a întâmplat în alte cazuri de prindere a urmăriților.
De ce structurile implicate l-au lăsat pe Traian Băsescu să comunice public succesul prinderii lui Hayssam? Probabil pentru că i se cuvenea acest lucru. Evident relațiile sale în Siria sunt mai bune decât ale ministrului de externe Titus Corlățean, de exemplu, care, pe când era președintele comisiei de specialitate din Parlament, a blocat votarea acordului judiciar cu țara arabă.
Mai e un element, singura structură din România capabilă – conform statutului – pentru a asigura colaborarea dintre toate organismele – și fără a fi parazitată de politicieni, așa cum e CSAT-ul – este Comunitatea Națională de Informații, înfințată în 2005, tocmai după lecția dată de răpirea jurnaliștilor în Irak. Iar această structură este în subordinea Președinției.
Posted in Editoriale
1 Comment
Coabitarea. Neputându-se ține de mână în văzul lumii, doi bărbați se tachinează
Dacă ar fi coabitarea asta de care vorbește toată lumea un gest între doi bărbați aflați pe o insulă pustie, cei doi puteau chiar și să se țină de mână, seara, la un foc de tabără. Dar ei coabitează fiindcă reprezintă niște grupuri de oameni, mânați în aa-i susține pe cei doi de interese de cele mai multe contrare celeilalte tabere. Așa că năbădăioasa coabitare cere și sacrificii.
Vă pun câteva întrebări retorice, în speranța că veți privi și din alt unghi furtuna de vară iscată joi de declamațiile lui Victor Ponta și Traian Băsescu:
Poate Băsescu să laude continuu Cabinetul Ponta și în paralel să pună umărul la construcția partidului Mișcarea Populară – cel cu apelurile disperate din Grădina Botanică – criticându-l pe Vasile Blaga că nu face opoziție la Guvernul USL? Poate Ponta să țină armatele pesediste și peneliste unite dacă nu reia discursul din vara anului trecut privind valabilitatea Referendumului pentru demiterea ”coabitantului”? Mai poate președintele să insiste pe Parlamentul unicameral – unicul scop al acestui demers fiind găsirea unei cauze comune pentru piticii dreptei naționale – dacă nu critică aprig Constituția în viziunea USL? Poate premierul să mai amenințe companiile de stat cu procurorii dacă nu critică și anchetele de după referendum?
Lista poate continua, ideea fiind că Băsescu și Ponta se vor lupta, dar nu acum, acum se tachinează de ochii armatelor care-i țin sub observație.
Posted in Editoriale
Leave a comment
S-a jucat joi și mandatul lui Victor Ponta?
Ce ar fi însemnat pentru premierul Victor Ponta dacă nu se desemna un câștigător al licitației pentru vânzarea a 51% din CFR Marfă? Renunța FMI la a mai încheia un acord stand by cu o Române care a reușit să nu tragă bani din precedentul acord?
Ca imagine, adversarii vânzării au aruncat joi dimineață ”în piață” zvonul că doamna de fier a finanțelor mondiale, Christine Lagarde, și-ar putea anula vizita programată în țara noastră pentru jumătatea lunii iulie. Știrea s-a dovedit falsă, dar negarea ei a venit de la purtătorul de cuvânt al FMI abia pe seară, după ce se parafase vânzarea. Vânzare despre carre se afirmă, în poziția oficială a Fondului, că nu avea importanță în economia negocierii unui nou acord. Așa să fie? Atunci de ce s-a întârziat cu infirmarea unei știri care provoca deja destulă agitație la București?
Adevărul e că vizita nu e importantă decât ca semnal, adevărata miză e ședința boardului din 26 iunie, acolo decizându-se soarta unui nou acord.
Acolo se discuta despre sarcini bifate și despre neîmpliniri, iar opinia mea este că această dezbatere a fost în impas joi, între orele 16.30, când Relu Fenechiu a spus că negocierea va contiinua altă dată, și 17.45, când ministrul a anunțat parafarea tranzacției. Ce s-a întâmplat în acele zeci de minute?
Poate vorbim altă dată, cert este că după acel interval Ponta putea vorbi din nou dezinvolt despre planuri de viitor.
Posted in Editoriale
Leave a comment
N-are și Băsescu o dreaptă cu care să se scarpine mai ușor…
Când eram mic și mai confundam stânga cu dreapta, bunică-mea îmi spunea mereu: ”Dreapta e mâna cu care te scarpini mai ușor!” Sigur, dacă te mănâncă și se pare că pe Traian Băsescu îl mănâncă, dar n-a găsit dreapta să se scarpine cu ea… mai ușor decât o face acum cu stânga coabitantă.
Cred că aici e mobilul declanșării dezbaterii despre un referendum pe tema Parlamentului unicameral. E una dintre puținele teme care i-au mai rămas pentru a-și atinge două scopuri: primul, să găsească un mesaj unitar pentru piticii care se antrenează la mesaje gonflabile în așteptarea Albei ca Zăpada și, al doilea, valorificarea pitiicilor prin contrapunerea lor clasei politice uslașe care, nevotând referendumul în Parlament, își doresc privilegii, aparat uriaș de stat… știți discursurile, sunt aceleași ca-n 2008.
De dragul atingerii acestor scopuri ar sacrifica până și aparența coabitării.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Cine a cerut în USL precizări legate de alegerile prezidențiale de anul viitor?
Crin Antonescu și Victor Ponta au anunțat că protocolul USL va fi amendat și în ceea ce privește candidatul unic la prezidențialele din 2014. Un subiect trecut repede cu vederea, după ce s-a spus doar că liderul liberal a simțit nevoia să capete noi asigurări că va fi acel unic prezidențiabil. Comisia formată din lideri din ambele partide care să ”construiască din timp, pas cu pas, proiectul prezidențiabil” este un lucru cel puțin bizar. Ce ar putea face această comisie? Construiește un proiect al deciziilor, direcțiilor de acțiune și al modului de îndeplinire a acestora? Adică ea construiește un nou candidat, ”cioplit” pe structura lui Crin Antonescu?
De ce ar accepta liberalul sugestii și reclamații – precum unitățile de alimentație de pe vremuri – de la colegii pesediști?
Cred că adevărul este că nu Crin Antonescu a pus condiții legate de prezidențiale, ci Victor Ponta a pus condiții, probabil amenințând cu un candidat separat, deși asta înseamnă clar că nu se mai câștigă acele alegeri dintr-un singur tur…
Posted in Editoriale
Leave a comment
Gazele de șist… în spatele lor e și o campanie de manipulare
Până acum se spunea – evident, pe surse – că adevăratul plan al Guvernului Victor Ponta este de a nu permite exploatarea gazelor de șist, oricât de mari ar fi presiunile născute din coabitarea dar și din co-finanțare.
Se spune că premierul – și miniștrii cu decizie în domeniu – lasă lumea să creadă că se va permite intrarea Chevron pe piața românească a gazelor naturale, sperând că vor crede asta și rușii care, la un moment dat vor ceda și vor scădea prețul furnizării gazelor. Același rol l-ar avea și recent stârnita furtună mediatică în jurul aproape îngropatului proiect Nabucco. Scăderea mult așteptată ar fi generat și ”datul aramei pe față”, adică plecarea frunții guvernamentale în fața protestelor publice și interzicerea celebrei ”fracturări”, mai ales în zonele tradițional turistice.
Așa să fie? Credibil, mai ales că Victor Ponta face – în alte domenii – caz de aplecarea sa spre ecologie. Așa se justifică și faptul că în campania împotriva exploatării sunt implicate persoane care în alte privințe nu sunt nici adversari nici critici cu premierul.
Ieri a apărut încă o versiune, la fel de credibilă. Acordul dat de ANRE pentru pentru creșterea prețului la energie a deschis un nou front de discuții, cu tema aproximativă: ”vreți ecologie? ok, dar plătiți mai mult!”
E genul de știre care ține oamenii în casă când vine vorba de proteste? Cam e!
Fie una fie cealaltă, undeva e o manipulare, în spatele protestelor sau în umbra amenințării cu scumpiri. Și în spatele acestei manipulări e și premierul.
Așa se vede dinafară.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Unde se duc proiectele când mor? Reconstruiesc dreapta…
Trezirea Partidului Național Țărănesc, lansarea Forței Civice, apariția Inițiativei România Liberală și chiar transformarea Mișcării Populare în partid politic, toate au pornit ca știri pe surse despre un proiect dezvoltat undeva în secret, apoi cu surle și trâmbițe se anunța cum Dreapta are un nou nucleu în jurul căruia se poate strânge precum un pumn și într-un final au căzut în derizoriu.
Cine mai crede azi că masele – nemulțumite de celelalte partide – se adună în spatele lui Aurelian Pavelescu sau Mihai Răzvan Ungureanu? Cine e destul de nebun să creadă că zecile de mii de alegători nemulțumiți de USL vor vota cândva inspirați de concetățenii lor din Sectorul 1 și de norocul acestora de a avea blocurile anvelopate?
Eu cred că a trecut perioada partidelor construite în jurul unui singur om – poate de aceea nu cred că va face ceva partidul din umbra fundației consilierilor de la Cotroceni – așa cum au dispărut fabricile ținute de un singur manager, ziarele cu un singur cap limpede. Publicul/alegătorul nu mai e ce a fost cândva. Acum are oferte multe, informații, știe ce vrea și de ce vrea… și are nevoie de o structură în preajma sa pentru a-l convinge să iasă din casă în ziua votului pentru a-și materializa așteptările.
Un partid, ca să câștige acum multe voturi, are nevoie de structuri bine așezate în teritoriu, chiar și ”surpriza” parlamentarelor din decembrie, PP-DD, a ”luat”, odată cu politicienii altor partide, structuri întregi care au lucrat în colegii.
Concluzia mea, urmărind reacțiile reale la apariția fiecărui nucleu de acest fel, este că toate acestea se vor stinge dacă nu se vor afilia – pe modelul imoral dar salvator al UNPR – unuia dintre cele 3 partide mari care au rămas și să încerce acolo să se impună. Altfel îi paște ridicolul apelurilor disperate pe rețelele de socializare sau al conferințelor de presă din care nu preia nimeni nimic.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Va schimba Victor Ponta legea care interzice traseimul aleșilor locali? Dacă da, veți afla asemănarea dintre Vasile Blaga și Cezar Ouatu…
Sursele mele spun că se exercită presiuni mari asupra Guvernului pentru a emite o Ordonanță de Urgență prin care să fie schimbe Legea 215/2001, modificată în 2007 prin interzicerea traseismului politic la aleșii locali. Justificarea – pentru publicul larg – este că e o discriminare între statutul primarilor și consilierilor și cel al parlamentarilor, care se pot plimba de la un partid la altul.
Singurele partide care s-ar opune acestui demers ar fi PP-DD și PDL, partidele ale căror aleși locali ar zbura imediat spre USL sau spre proaspăt semănatul Partid Popular. La PNL ar fi o singură supărare – compensată pe deplin, însă, de ”achizițiile” ce se prefigurează – și anume ”eliberarea” lui Andrei Chiliman pentru cursa spre unificarea dreptei sub fusta unei iluzorii Albă ca Zăpada.
Modificarea legii ar fi și un cadou nesperat – sau poate, dimpotrivă, sperat și chiar negociat – cu gruparea din PDL care ar urma-o pe Elena Udrea, dar sunt deocamdată ținuți de ”iubirea” pentru localitățile unde activează.
În cazul modificării Legii 215, Vasile Blaga ar rămâne cu un rest de partid – pentru că parlamentarii îi vor urma pe primarii de unde se ”adapă” – și, parafrazându-l pe Cezar Ouatu, va fi un contrast între aspectul său de bărbat politic viril și vocea cu timbru feminin. În definitiv, mi se pare că nici cuvântul ”buldog” nu are corespondent feminin.
Posted in Editoriale
2 Comments
Isărescu. Mugur isărescu
Cel mai insistent zvon care circulă prin piața de legume și fructe de import sau autohtone a politicii dâmbovițene este că Mugur Isărescu ar fi candidatul surpriză al forțelor de dreapta pentru alegerile prezidențiale din 2014. Zvonul este foarte ambiguu – alimentat de negări venite dinspre apropiați de strategiile cotroceniste – spunând că Isărescu ar fi pus condiția, pentru a candida, ca Mișcarea Populară să obțină la europarlamentarele din primăvară cel puțin 10-12 procente. Dificil, dacă nu chiar imposibil, considerând că Mișcarea și eventualii săi aliați nu au resurse politice în teritoriu. Calculul merge mai departe, însă. Un procent atât de ridicat implică o cădere masivă a rezultatului înregistrat de PDL, ceea ce va duce, aproape inevitabil, la schimbarea lui Vasile Blaga, cel mai probabil cu Elena Udrea, partizană a alianței cu proiectele, mai vechi sau mai noi, prezidențiale.
Posted in Editoriale
1 Comment
CSAT CFR
Sursele mele – și nu numai ale mele – spun că premierul Victor Ponta ar vrea să se folosească de faptul că deține controlul pe mai mult de două treimi din componența CSAT și să convoace o ședință extraordinară a structurii respective. Motivul? Privatizarea CFR Marfă și cererea unui nou gir pentru definitivarea ei.
Din acest moment sunt două scenarii posibile: primul este că se convoacă ședința, se propune introducerea pe ordinea de zi a subiectului în cauză și un membru oarecare se opune, invocând lipsa de competență a CSAT pentru a se pronunța pe afaceri comerciale. Subiectul cade, pentru că aici deciziile se iau doar prin conses, dar nu și privatizarea, pentru că nu va fi nici o decizie sau măcar recomandare făcută către Guvern. A doua variantă este că toți membrii acceptă discutarea contractului și apoi fie sunt toți de acord cu el fie se opun toți… ambele variante fiind greu de crezut pentru că ele implică fie ca Victor Ponta fie ca Traian Băsescu să recunoască o greșeală făcută în trecutul nu prea îndepărtat. Și atunci? Altfel, având drept de veto fiecare membru, nu se va adopta niciodată nicio decizie.
Și atunci … nimic, asta cu CSAT este o prostioară cu iz propagandistic, exact cum a fost și dorința președintelui de a prelungi interimatul la Transporturi!
Posted in Editoriale
Leave a comment
O întrebare: cât de bolnav este Hayssam de l-au predat? Și o constatare: Comunitatea Națională de Informații
După mine, predarea lui Omar Hayssam autorităților din România este una dintre multele concesii pe care președintele sirian, Bashar Al Assad le face lumii civilizate în speranța că mai îndulcește comentariile după ce de aproape un an se luptă cu propiul popor. Devenit insignifiant pentru sirieni, după ce l-au avut timp de 4 ani – din ianuarie 2008 până-n ianuarie 2012 – într-o închisoare de maximă siguranță, fiind condamnat pentru colaborarea cu serviciile secrete israeliene, Hayssam este genul de concesie făcută unei alte țări.
Afaceristul din România e liber în Siria din ianuarie 2012, de ce a mai durat 18 luni ca să-l predea, mai ales că, la vizita sa în țara noastră, Al Assad spunea că-l vor extrăda imediat după ce-și încheie socotelile cu justiția siriană? Este tot mai clar că preluarea condamnatului pentru terorism este mai mult o acțiune a diplomației românești și a Serviciului de Informații Externe decât a acțiune judiciară, așa cum s-a întâmplat în alte cazuri de prindere a urmăriților.
De ce structurile implicate l-au lăsat pe Traian Băsescu să comunice public succesul prinderii lui Hayssam? Probabil pentru că i se cuvenea acest lucru. Evident relațiile sale în Siria sunt mai bune decât ale ministrului de externe Titus Corlățean, de exemplu, care, pe când era președintele comisiei de specialitate din Parlament, a blocat votarea acordului judiciar cu țara arabă.
Mai e un element, singura structură din România capabilă – conform statutului – pentru a asigura colaborarea dintre toate organismele – și fără a fi parazitată de politicieni, așa cum e CSAT-ul – este Comunitatea Națională de Informații, înfințată în 2005, tocmai după lecția dată de răpirea jurnaliștilor în Irak. Iar această structură este în subordinea Președinției.
Posted in Editoriale
1 Comment
Coabitarea. Neputându-se ține de mână în văzul lumii, doi bărbați se tachinează
Dacă ar fi coabitarea asta de care vorbește toată lumea un gest între doi bărbați aflați pe o insulă pustie, cei doi puteau chiar și să se țină de mână, seara, la un foc de tabără. Dar ei coabitează fiindcă reprezintă niște grupuri de oameni, mânați în aa-i susține pe cei doi de interese de cele mai multe contrare celeilalte tabere. Așa că năbădăioasa coabitare cere și sacrificii.
Vă pun câteva întrebări retorice, în speranța că veți privi și din alt unghi furtuna de vară iscată joi de declamațiile lui Victor Ponta și Traian Băsescu:
Poate Băsescu să laude continuu Cabinetul Ponta și în paralel să pună umărul la construcția partidului Mișcarea Populară – cel cu apelurile disperate din Grădina Botanică – criticându-l pe Vasile Blaga că nu face opoziție la Guvernul USL? Poate Ponta să țină armatele pesediste și peneliste unite dacă nu reia discursul din vara anului trecut privind valabilitatea Referendumului pentru demiterea ”coabitantului”? Mai poate președintele să insiste pe Parlamentul unicameral – unicul scop al acestui demers fiind găsirea unei cauze comune pentru piticii dreptei naționale – dacă nu critică aprig Constituția în viziunea USL? Poate premierul să mai amenințe companiile de stat cu procurorii dacă nu critică și anchetele de după referendum?
Lista poate continua, ideea fiind că Băsescu și Ponta se vor lupta, dar nu acum, acum se tachinează de ochii armatelor care-i țin sub observație.
Posted in Editoriale
Leave a comment
S-a jucat joi și mandatul lui Victor Ponta?
Ce ar fi însemnat pentru premierul Victor Ponta dacă nu se desemna un câștigător al licitației pentru vânzarea a 51% din CFR Marfă? Renunța FMI la a mai încheia un acord stand by cu o Române care a reușit să nu tragă bani din precedentul acord?
Ca imagine, adversarii vânzării au aruncat joi dimineață ”în piață” zvonul că doamna de fier a finanțelor mondiale, Christine Lagarde, și-ar putea anula vizita programată în țara noastră pentru jumătatea lunii iulie. Știrea s-a dovedit falsă, dar negarea ei a venit de la purtătorul de cuvânt al FMI abia pe seară, după ce se parafase vânzarea. Vânzare despre carre se afirmă, în poziția oficială a Fondului, că nu avea importanță în economia negocierii unui nou acord. Așa să fie? Atunci de ce s-a întârziat cu infirmarea unei știri care provoca deja destulă agitație la București?
Adevărul e că vizita nu e importantă decât ca semnal, adevărata miză e ședința boardului din 26 iunie, acolo decizându-se soarta unui nou acord.
Acolo se discuta despre sarcini bifate și despre neîmpliniri, iar opinia mea este că această dezbatere a fost în impas joi, între orele 16.30, când Relu Fenechiu a spus că negocierea va contiinua altă dată, și 17.45, când ministrul a anunțat parafarea tranzacției. Ce s-a întâmplat în acele zeci de minute?
Poate vorbim altă dată, cert este că după acel interval Ponta putea vorbi din nou dezinvolt despre planuri de viitor.
Posted in Editoriale
Leave a comment
N-are și Băsescu o dreaptă cu care să se scarpine mai ușor…
Când eram mic și mai confundam stânga cu dreapta, bunică-mea îmi spunea mereu: ”Dreapta e mâna cu care te scarpini mai ușor!” Sigur, dacă te mănâncă și se pare că pe Traian Băsescu îl mănâncă, dar n-a găsit dreapta să se scarpine cu ea… mai ușor decât o face acum cu stânga coabitantă.
Cred că aici e mobilul declanșării dezbaterii despre un referendum pe tema Parlamentului unicameral. E una dintre puținele teme care i-au mai rămas pentru a-și atinge două scopuri: primul, să găsească un mesaj unitar pentru piticii care se antrenează la mesaje gonflabile în așteptarea Albei ca Zăpada și, al doilea, valorificarea pitiicilor prin contrapunerea lor clasei politice uslașe care, nevotând referendumul în Parlament, își doresc privilegii, aparat uriaș de stat… știți discursurile, sunt aceleași ca-n 2008.
De dragul atingerii acestor scopuri ar sacrifica până și aparența coabitării.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Cine a cerut în USL precizări legate de alegerile prezidențiale de anul viitor?
Crin Antonescu și Victor Ponta au anunțat că protocolul USL va fi amendat și în ceea ce privește candidatul unic la prezidențialele din 2014. Un subiect trecut repede cu vederea, după ce s-a spus doar că liderul liberal a simțit nevoia să capete noi asigurări că va fi acel unic prezidențiabil. Comisia formată din lideri din ambele partide care să ”construiască din timp, pas cu pas, proiectul prezidențiabil” este un lucru cel puțin bizar. Ce ar putea face această comisie? Construiește un proiect al deciziilor, direcțiilor de acțiune și al modului de îndeplinire a acestora? Adică ea construiește un nou candidat, ”cioplit” pe structura lui Crin Antonescu?
De ce ar accepta liberalul sugestii și reclamații – precum unitățile de alimentație de pe vremuri – de la colegii pesediști?
Cred că adevărul este că nu Crin Antonescu a pus condiții legate de prezidențiale, ci Victor Ponta a pus condiții, probabil amenințând cu un candidat separat, deși asta înseamnă clar că nu se mai câștigă acele alegeri dintr-un singur tur…
Posted in Editoriale
Leave a comment
Gazele de șist… în spatele lor e și o campanie de manipulare
Până acum se spunea – evident, pe surse – că adevăratul plan al Guvernului Victor Ponta este de a nu permite exploatarea gazelor de șist, oricât de mari ar fi presiunile născute din coabitarea dar și din co-finanțare.
Se spune că premierul – și miniștrii cu decizie în domeniu – lasă lumea să creadă că se va permite intrarea Chevron pe piața românească a gazelor naturale, sperând că vor crede asta și rușii care, la un moment dat vor ceda și vor scădea prețul furnizării gazelor. Același rol l-ar avea și recent stârnita furtună mediatică în jurul aproape îngropatului proiect Nabucco. Scăderea mult așteptată ar fi generat și ”datul aramei pe față”, adică plecarea frunții guvernamentale în fața protestelor publice și interzicerea celebrei ”fracturări”, mai ales în zonele tradițional turistice.
Așa să fie? Credibil, mai ales că Victor Ponta face – în alte domenii – caz de aplecarea sa spre ecologie. Așa se justifică și faptul că în campania împotriva exploatării sunt implicate persoane care în alte privințe nu sunt nici adversari nici critici cu premierul.
Ieri a apărut încă o versiune, la fel de credibilă. Acordul dat de ANRE pentru pentru creșterea prețului la energie a deschis un nou front de discuții, cu tema aproximativă: ”vreți ecologie? ok, dar plătiți mai mult!”
E genul de știre care ține oamenii în casă când vine vorba de proteste? Cam e!
Fie una fie cealaltă, undeva e o manipulare, în spatele protestelor sau în umbra amenințării cu scumpiri. Și în spatele acestei manipulări e și premierul.
Așa se vede dinafară.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Unde se duc proiectele când mor? Reconstruiesc dreapta…
Trezirea Partidului Național Țărănesc, lansarea Forței Civice, apariția Inițiativei România Liberală și chiar transformarea Mișcării Populare în partid politic, toate au pornit ca știri pe surse despre un proiect dezvoltat undeva în secret, apoi cu surle și trâmbițe se anunța cum Dreapta are un nou nucleu în jurul căruia se poate strânge precum un pumn și într-un final au căzut în derizoriu.
Cine mai crede azi că masele – nemulțumite de celelalte partide – se adună în spatele lui Aurelian Pavelescu sau Mihai Răzvan Ungureanu? Cine e destul de nebun să creadă că zecile de mii de alegători nemulțumiți de USL vor vota cândva inspirați de concetățenii lor din Sectorul 1 și de norocul acestora de a avea blocurile anvelopate?
Eu cred că a trecut perioada partidelor construite în jurul unui singur om – poate de aceea nu cred că va face ceva partidul din umbra fundației consilierilor de la Cotroceni – așa cum au dispărut fabricile ținute de un singur manager, ziarele cu un singur cap limpede. Publicul/alegătorul nu mai e ce a fost cândva. Acum are oferte multe, informații, știe ce vrea și de ce vrea… și are nevoie de o structură în preajma sa pentru a-l convinge să iasă din casă în ziua votului pentru a-și materializa așteptările.
Un partid, ca să câștige acum multe voturi, are nevoie de structuri bine așezate în teritoriu, chiar și ”surpriza” parlamentarelor din decembrie, PP-DD, a ”luat”, odată cu politicienii altor partide, structuri întregi care au lucrat în colegii.
Concluzia mea, urmărind reacțiile reale la apariția fiecărui nucleu de acest fel, este că toate acestea se vor stinge dacă nu se vor afilia – pe modelul imoral dar salvator al UNPR – unuia dintre cele 3 partide mari care au rămas și să încerce acolo să se impună. Altfel îi paște ridicolul apelurilor disperate pe rețelele de socializare sau al conferințelor de presă din care nu preia nimeni nimic.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Va schimba Victor Ponta legea care interzice traseimul aleșilor locali? Dacă da, veți afla asemănarea dintre Vasile Blaga și Cezar Ouatu…
Sursele mele spun că se exercită presiuni mari asupra Guvernului pentru a emite o Ordonanță de Urgență prin care să fie schimbe Legea 215/2001, modificată în 2007 prin interzicerea traseismului politic la aleșii locali. Justificarea – pentru publicul larg – este că e o discriminare între statutul primarilor și consilierilor și cel al parlamentarilor, care se pot plimba de la un partid la altul.
Singurele partide care s-ar opune acestui demers ar fi PP-DD și PDL, partidele ale căror aleși locali ar zbura imediat spre USL sau spre proaspăt semănatul Partid Popular. La PNL ar fi o singură supărare – compensată pe deplin, însă, de ”achizițiile” ce se prefigurează – și anume ”eliberarea” lui Andrei Chiliman pentru cursa spre unificarea dreptei sub fusta unei iluzorii Albă ca Zăpada.
Modificarea legii ar fi și un cadou nesperat – sau poate, dimpotrivă, sperat și chiar negociat – cu gruparea din PDL care ar urma-o pe Elena Udrea, dar sunt deocamdată ținuți de ”iubirea” pentru localitățile unde activează.
În cazul modificării Legii 215, Vasile Blaga ar rămâne cu un rest de partid – pentru că parlamentarii îi vor urma pe primarii de unde se ”adapă” – și, parafrazându-l pe Cezar Ouatu, va fi un contrast între aspectul său de bărbat politic viril și vocea cu timbru feminin. În definitiv, mi se pare că nici cuvântul ”buldog” nu are corespondent feminin.
Posted in Editoriale
2 Comments