Interesele electorale comune ale lui Victor Ponta și Traian Băsescu. Și rolul jucat de Calin Popescu Tăriceanu în îndeplinirea lor

Publicat in 1 iulie 2014 de Alecu Racoviceanu

Deși poate părea bizar, date fiind pozițiile publice ale celor doi, eu cred că Traian Băsescu și Victor Ponta au un interes comun la alegerile din această toamnă, chiar dacă motivația fiecăruia este evident diferită.
Interesul este de a-l scoate pe Crin Antonescu din cursa pentru turul al doilea. Această dorință ”îmbracă” diferite haine la cei doi, dar rezultatul pare să fie același.
De ce nu l-ar vrea Ponta pe Antonescu în confruntarea finală de la prezidențiale? În primul rând pentru că nimic nu este mai periculos decât un fost aliat, armele folosite pot fi aceleași, amintirile comune invocate în luptă sunt mai credibile decât orice alte dezvăluiri. Antonescu este singurul pretendent la Palatul Cotroceni care i-ar putea ridica probleme. Așa că Ponta are două lucruri de făcut: primul este să încerce să oprească alianța PDL / PNL și să spere că pe partea dreaptă vor apărea cel puțin 3 candidați, iar al doilea este să îl lanseze în cursă pe Călin Popescu Tăriceanu, sperând ca acesta să preia din voturile lui Antonescu, permițându-le o șansă benignilor Cătălin Predoiu sau Cristian Diaconescu.
Primul pas nu pare să iasă, PNL și PDL transmițând mesajul că se înțeleg de minune, după ce au preluat controlul în Consiliul General. Singurul impediment pare a fi acela că la PNL se prefigurează refacerea tandemului Antonescu / Klaus Iohannis, lucru ce face PDL inutil în lupta electorală a primului tur de scrutin.
Aici intervine și interesul lui Traian Băsescu, care și-ar dori în turul al doilea un candidat care să-i ofere confort, urmând ca, prin ”metode specifice”, să spere ca la scrutinul efectiv să rezolve avantajul lui Ponta.
Cum se manifestă interesul comun al premierului cu președintele? În primul rând se insistă foarte mult public pe informația potrivit căreia între Antonescu și Iohannis este un conflict. Ca și la spargerea USL, sunt folosiți tot felul de anonimi din PNL care-și dau cu părerea pe tema candidatului la prezidențiale. Apoi se fac dezbateri îndelungi despre înmormântarea alianței PDL / PNL, făcându-se abstracție de realitatea de la București, unde cele două partide au câștigat posturile de viceprimar.
Astfel, Ponta și Băsescu ar avea fiecare avantaje dacă în cursa pentru Cotroceni s-ar lansa deopotrivă Antonescu, Predoiu și Diaconescu, iar Tăriceanu ar crește șansele ultimilor doi. Evident, Iohannis în locul lui Antonescu i-ar avantaja și mai mult.
Între timp, însă, Tăriceanu poare să nu își facă temele. Caute să cumpere un partid – lucru dezavuat până acum de electori, vezi cazul Forței Civice – găsind pe piață doar o glumă organizatorică, folosită până acum de câteva ori ca încălțător de băsiști. Va economisi banii, încercând să candideze ca independent, vigilența în secțiile de votare să fie asigurată de pesediști, dar efectul nu este același. Confuzie oricum va produce destulă. Destulă pentru ca după alegeri să spere să rămână președinte al Senatului.

Posted in Editoriale | Leave a comment

Tandemul Crin Antonescu / Klaus Iohannis, varianta în care PNL nu are nevoie de fuziunea ( alianţa) cu PDL

Publicat in 30 iunie 2014 de Alecu Racoviceanu

Imediat după Congresul PNL s-a pornit o hărmălaie pe tema ”capcanei” în care ar fi căzut Klaus Iohannis, venit de la Sibiu ca să candideze pentru Palatul Cotroceni și lăsat – pare-se – fără față de Crin Antonescu. Nu pot să nu remarc faptul că vocile care proclamă asta sunt aceleași care țipau până de curând că USL-ul trebuie rupt și că unica șansă pentru Antonescu de a-și mai vedea numele pe vreun afiș electoral era fuga de la umbra PSD.
Această simplă constatare mă face să cred că există o teamă legată de posibila refacere a acestui tandem. De ce? Poate pentru că el permite PNL să meargă singur la alegerile prezidențiale, lăsând PDL să se desfete încă un timp în dezbaterea dacă mai sunt sau nu partidul lui Traian Băsescu. PDL – ce să mai vorbim de PMP? – nu are un candidat care să îi surclaseze pe cei doi, așa că nu îi rămâne decât să îi susțină în tururl al doilea. Tandemul Antonescu / Iohannis permite creșteri procentuale prin atacarea atât a ocupantului Palatului Victoria cât și pe cel de la Cotroceni, dar are și potențialul de a ”menaja” naționalismul latent al votanților români, prin plasarea pe poziția a doua ”soluția germană” ( agreată de foarte mulți pentru funcția tehnică de premier, implicând mai puțin emoționalul decât cea de președinte).
În concluzie, PDL ar fi cel mai supărat de refacerea tandemului din poveștile vechi liberale. Cu excepția folosirii structurilor din teritoriu la turul al doilea, mastodontul lui Vasile Blaga devine inutil. Oricum asta s-ar fi întâmplat și la o fuziune rapidă, poate doar cedarea în fața numelui de PNL pentru noul partid le-ar fi dat funcția de premier, dar nici asta nu e sigur. Asta pentru că tandemul are o locomotivă, dar și un ”împingător”.
Soluția ”prin noi înșine” a liberalilor are însă și o hibă. În turul al doilea, Antonescu are nevoie și de votanții lui Traian Băsescu. O soluție ar fi demonizarea lui Victor Ponta, dar faptul că adversarii de astăzi sunt foștii aliați din USL are potențial de a crește absenteismul în rândul votanților de dreapta.
Dar adevărata hibă a tandemului este faptul că Antonescu și Iohannis au arătat în ultimul timp că sunt sensibili la sfaturile consilierilor, chiar dacă ele sunt vădit răuvoitoare. Va da din nou Antonescu drumul cașcavalului din gură?
PS Nu am scris de foarte mult timp, lăsându-mă pradă ideii că sunt atât de multe voci și atât de bine aliniate încât mesajele noi nu își mai au locul. Poate că am avut dreptate…

Posted in Editoriale | Leave a comment

Trece USL de testul ”Biden”?

Publicat in 27 septembrie 2013 de Alecu Racoviceanu

Pe 20 octombrie, Victor Ponta are programată o vizită în Statele Unite, în cadrul căreia va avea și o întrevedere cu vicepreședintele american Joe Biden. Anunțul – pe surse, evident, până ce întâlnirea nu va apărea în programul oficial – a fost făcut taman când în SUA era Mircea Geoană, cunoscută fiind prietenia dintre Biden și Geoană… chiar dacă ea n-a fost de vreun ajutor în 2009.
Tot în aceeași perioadă se anunța că a încercat și Crin Antonescu să fie primit la Casa Albă, dar ar fi fost refuzat. Unii spun că de aici și pornirea liderului liberal pe proiectul Roșia Montană, știut fiind că investitorii în acest proiect se numără printre cei care au înlesnit ultima întâlnire dintre Traian Băsescu și Barack Obama.
E clar că această ultimă informație va fi ”tocată” în paralel cu cele despre vizita lui Ponta. Îl vor ține nervii pe Antonescu să nu răbufnească? Greu de anticipat.
Trei alinări sunt posibile: prima e că va încerca și el prin consilierii săi să ”cumpere” o întrevedere în SUA. Termenul ” a cumpăra” este corect folosit. A doua este negocierea care, spun unii, s-ar purta acum ca liberalul să fie inclus pe lista delegației al cărei șef este premierul. A treia… Ponta își păstrează atuurile externe pentru a fi sigur că odată ajuns președinte Antonescu îl va desemna premier.

Posted in Editoriale | Leave a comment

Ponta ar câștiga alegerile prezidențiale doar dacă ajunge în turul al doilea cu… Antonescu

Publicat in 19 septembrie 2013 de Alecu Racoviceanu

Tot mai îndepărtată pare situația în care USL-ul de astăzi va avea doi candidați la alegerile din 2014, dar asta nu împiedică să vedem în continuare calculele care au îndepărtat acest scenariu.
Este evident că un candidat al PSD va ajunge în turul al doilea. Dacă el se va înfrunta cu un candidat al Dreptei unite, va rămâne la cei aproximativ 40% pe care-i are Partidul, pierzând ”la mustață” în fața celui care va strânge și destule voturi de la liberalii mințiți. Mai ales că – pentru a strânge o majoritate parlamentară – PNL va negocia asiduu cu PDL pentru a trece în Opoziția partidul care l-ar lăsa pe Crin Antonescu în offside.
Dacă totuși pesediștii se mai gândesc încă la a avea un candidat propriu la prezidențiale, atunci ei știu deja că singura șansă pentru a câștiga este de a-l ajuta pe Crin Antonescu să ajungă în turul al doilea. Din acel moment se va produce în sânul dreptei un efect ”Vadim”… adică, exact ca în 2000, când Corneliu Vadim Tudor se înfrunta cu Ion Iliescu, când cei mai aprigi adversari ai lui Iliescu s-au trezit în situația de a cerși oamenilor să vină și să le voteze dușmanul pentru a nu ajunge Vadim la Cotroceni.
Ah, să nu uit, dacă Ponta ajunge președinte prin această schemă, orice dușmănie a PSD cu PDL va înceta, cele două partide alcătuind o nouă majoritate. De altfel, cred că PDL va savura cele două săptămâni dintre tururi mai ceva decât anii cât au fost la Putere, ambele partide din USL curtând democrat-liberalii ca și cum ar fi ultima mireasă de pe o insulă pustie.

Posted in Editoriale | 1 Comment

Dezbaterea Legii Roșia Montană în Parlament e inutilă. Doar votul final contează. Orice amendament trebuie negociat cu RMGC înainte de vot!

Publicat in 19 septembrie 2013 de Alecu Racoviceanu

Vă propun un exercițiu simplu: Legea Roșia Montană este, așa cum susțin autoritățile, rodul unei lungi, meticuloase și la sânge negocieri cu partenerii de la RMGC. În concluzie, mai toate prevederile din lege trebuie să fie – și chiar sunt – elementele din acordul final semnat de părți și adaptări ale Legii Mineritului în vigoare aduse licenței de exploatare din 1999.
Să presupunem că în Senat sau Cameră se adoptă un amendament… ce se întâmplă atunci? Cum pot fi obligați cei de la Gabriel Resources să se supună – din punct de vedere comercial – deciziei unei părți, Parlamentul, care nu are legătură cu afacerea în sine? Dacă se schimbă elementele negociate – redevență, procentaje din acțiuni, cheltuieli de mediu – cum pot fi obligați canadienii să se supună fără o nouă negociere?
Soluția este ca deja mult prea celebra Comisie Parlamentară să strângă toate amendamentele și să intuiască propunerile ce ar trece la vot și să le negocieze cu RMGC și să obțină astfel un nou acord final… Votul de după din Camere va fi doar o formalitate, Legea putând fi adoptată sau respinsă doar în bloc!
Pe bune!

Posted in Editoriale | Leave a comment

Scenariul sperietoare care-i alungă pe pesediști de lângă Crin Antonescu

Publicat in 18 septembrie 2013 de Alecu Racoviceanu

Să admitem că Victor Ponta și Crin Antonescu se așează cuminți la un pahar de suc și nivelează asperitățile care le-au înfierbântat mințile în ultima vreme. Să admitem și că brusc se revine la ideea unei candidaturi unice a USL la prezidențiale. În acest caz, acel candidat unic va câștiga clar alegerile din 2014. S-ar putea, însă, să fie prea târziu pentru că un scenariu otrăvit și-a făcut loc în PSD și roade coeziunea impusă de la centru, făcându-i pe mulți baroni locali să se gândească la a susține un candidat care să ajungă în turul al doilea și să-l învingă pe cel oficial al USL. Cam cum a fost când ”independentul” Sorin Oprescu l-a bătut la alegerile pentru Primăria Capitalei pe candidatul oficial al PSD, Cristian Diaconescu.
Scenariul care e dezbătut acum de pesediști este simplu și – trebuie să recunosc – credibil. Alegerile prezidențiale nu ar trebui să influențeze componența Guvernului și, imediat după înscăunarea lui Crin Antonescu, Victor Ponta ar rămâne premier. Dar, după 15 ianuarie 2015, când revin parlamentarii la lucru, potrivit scenariului, rup alianța care le-a adus Cotroceniul și susțin o moțiune de cenzură inițiată de Opoziția mult slăbită după pierderea alegerilor prezidențiale.
Cade guvernul Ponta și se face o nouă alianță, de data aceasta în jurul PNL, grosul venind de la PDL, dar nefiind exclus să o susțină și destui pesediști. E lipăsit de logică acest scenariu? Pare el o continuare firească a frecușurilor dintre pesediști și liberali, suportate doar cu gândul la Palatul Cotrceni?

Posted in Editoriale | 1 Comment

Vrem bromură, nu cianură! Cearta Ponta-Antonescu deschide lupta pentru turul al doilea al prezidențialelor

Publicat in 17 septembrie 2013 de Alecu Racoviceanu

Prin câteva declarații iscusite de presă, Victor Ponta și Crin Antonescu au reușit să impună pe agenda zilei un alt subiect decât bâlbele pe subiectul Roșia Montană. Și au ales un subiect preferat de tot mai puțin vocalii lor adversari politici, despărțirea înaintea alegerilor prezidențiale din 2014. Practic, liderii USL au acaparat toate mesajele posibile pe subiectele mari ale perioadei, oricine are acum o părere fiind condamnat să se numere fie printre susținătorii premierului fie printre cei ai președintelui Senatului. Dar dacă nu este așa și doar îi suspectez pe cei doi de prea multă subtilitate atunci când cred că ei monopolizează în sânul USL beneficiile protestelor de la Roșia Montană și pe cele din Piața Universității? Dacă nu e o schemă și e vorba de o ceartă reală între un susținător al exploatării și un adversar al ei?
Principalul motiv pentru care am crezut – și cred încă – în existența unui candidat unic în 2014 al USL este faptul că așa au posibilitatea să capitalizeze electoral ce a mai rămas din ura împotriva lui Traian Băsescu și a susținătorilor săi, acest lucru permițându-le să spere să câștige alegerile chiar din primul tur sau, dacă nu adună 9 milioane de voturi, să câștige lejer în turul al doilea. O candidatură a lui Victor Ponta separat de a lui Crin Antonescu desparte apele și face loc spre turul al doilea pentru un candidat al Dreptei. Candidat ce se va bucura în tutul al doilea de sprijinul liberalilor trădați – dacă se va lupta cu Ponta – sau de al pesediștilor – dacă ajunge Antonescu în turul final.
Astfel, candidați ce par acum fără șansă – ca Mihai Răzvan Ungureanu sau Cătălin Predoiu – ar putea beneficia nesperat de sprijinul unuia dintre partidele aflate acum la guvernare.
Vor asta Victor Ponta sau Crin Antonescu? Posibil, pentru că puterea corupe capacitatea de a gândi logic. Și dacă e așa poate că nu le-ar strica o doză dublă din celebra bromură care calma pe vremuri fanteziile soldaților cu durduliile bucătărese de la popotă.
Citiți în curând: Scenariul prin care tot mai mulți pesediști sunt convinși să nu-l susțină pe Crin Antonescu!

Posted in Editoriale | Leave a comment

Cum PNL și PSD scot PDL din jocul Putere-Opoziție

Publicat in 16 septembrie 2013 de Alecu Racoviceanu

Observ cum majoritatea de 70% a celor de la USL le permite să acopere lejer și poziția de ”formațiune la Putere” cât și pe cea de ”Opoziție înverșunată”.
Eșuați în șanțul politicii românești, schijele de după explozia Dreptei văd în fiecare nou scandal din sânul USL semne ale destrămării alianței care i-a înfrânt, dar mie mi se pare că acest joc al scandalului are ca efect umbrirea opoziției reale, acoperirea vocii lor prin hărmălaia făcută de cei care dimineața se ceartă și seara iau masa împreună.

Posted in Editoriale | Leave a comment

Roșia Montană, scenariul cu Parchetul

Publicat in 12 septembrie 2013 de Alecu Racoviceanu

Parafrazând, poți spune: unde se duc proiectele când mor? Răspunsul este simplu: ”la Parchet”
Unul dintre scenariile de rezervă în cazul în care ”se împute” treaba cu despăgubirile pentru firma Gabriel Resources, beneficiarul principal al afacerii Roșia Montană, este sesizarea Parchetului – probabil de un corp de control al unuia dintre ministerele care administrează asocierea. Tema ar fi semnarea asocierii cu Minvest înaintea publicării anunțului, un abuz în serviciu cu consecințe destul de grave, în opinia unora.
Fapta este, evident prescrisă, dar ea lasă totuși urme în plan civil. O eventuală începere a urmăririi penale ar permite suspendarea acțiunilor civile în domeniu și o amânare sinedie a plății presupuselor daune… și un termen mai lung pentru renegocierea clauzelor!
Cool, nu?

Posted in Editoriale | Leave a comment

Eutanasie înseamnă mierlire! Iar prinderea ne costă 219 ron pentru fiecare câine. Cine va mai avea bani să-i țină?

Publicat in 12 septembrie 2013 de Alecu Racoviceanu

Câteva considerații despre problema câinilor fără stăpân:
”Eutanasie” în acest caz înseamnă ”mierlire” sau, mai degrabă, ”sacrificare” a unor ființe pe altarul liniștii noastre. Termenul elegant nu are legătură cu realitatea din teren sau, mai bine zis, din padoc. De ce chin îi scapă cel care omoară câinii? E un termen folosit din ipocrizie, cinic, total impropriu. O minciună acceptată de noi toți, deranjați peste măsură de lătrăturile din stradă. Un cuvânt care, însă, nu schimbă adevărul.
A doua idee, suntem singura nație care a organizat simultan un miting pentru salvarea sălbăticiei dintr-o zonă a țării și unul pentru îndepărtarea unor sălbăticiuni din stradă.
Și a treia, știți cât costă, potrivit documentelor trecute de Primăria Capitalei prin Consiliu, prinderea și transportul la adăpost a unui singur câine? 219 lei! Mai mult decât orice intervenție, de exemplu, a Salvării pentru un om! Și adăugați la cifre faptul că au fost agreate deja trei firme, fiecare cu aproximativ 30 de echipaje care să umple de câini tot atâtea mașini cu câte 10 locuri. Într-o zi de lucru plină, o astfel de firmă poate încasa de la Primărie și 5000 de euro!

Posted in Editoriale | 1 Comment
« Postari mai vechi
Postari mai noi »