Dezbaterea Legii Roșia Montană în Parlament e inutilă. Doar votul final contează. Orice amendament trebuie negociat cu RMGC înainte de vot!

Vă propun un exercițiu simplu: Legea Roșia Montană este, așa cum susțin autoritățile, rodul unei lungi, meticuloase și la sânge negocieri cu partenerii de la RMGC. În concluzie, mai toate prevederile din lege trebuie să fie – și chiar sunt – elementele din acordul final semnat de părți și adaptări ale Legii Mineritului în vigoare aduse licenței de exploatare din 1999.
Să presupunem că în Senat sau Cameră se adoptă un amendament… ce se întâmplă atunci? Cum pot fi obligați cei de la Gabriel Resources să se supună – din punct de vedere comercial – deciziei unei părți, Parlamentul, care nu are legătură cu afacerea în sine? Dacă se schimbă elementele negociate – redevență, procentaje din acțiuni, cheltuieli de mediu – cum pot fi obligați canadienii să se supună fără o nouă negociere?
Soluția este ca deja mult prea celebra Comisie Parlamentară să strângă toate amendamentele și să intuiască propunerile ce ar trece la vot și să le negocieze cu RMGC și să obțină astfel un nou acord final… Votul de după din Camere va fi doar o formalitate, Legea putând fi adoptată sau respinsă doar în bloc!
Pe bune!

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.