Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Nu îmi pare rău de Crin Antonescu, dar îmi va părea rău după el
Am mai explicat pe acest blog, de când am reînceput să-l actualizez, că ex-preşedintele PNL este victima propriei credulităţi. Din aroganţa de a avea şi alţi sfătuitori decât cei ai decedatei USL ( poate proşti tacticieni, incapabili să simtă iminenţa unor cutremure, cum a fost cel de după insistenţa de a-l propune vice-premier pe Klaus Iohannis, dar credincioşi idealurilor, câte erau ele, ale alianţei anti-Băsescu) s-a înconjurat de oameni care-şi jucau libertatea în încercarea de a îi face servicii singurului adversar al USL care conta la acea dată. Sunt indivizi care doreau ridicarea PMP, ăsta bănuiesc că e idealul de bază, discutau şi cu Iohannis, dar cred că şi acesta este într-o postură perfectă de a simţi pe propria piele cum e să cedezi altuia locul şi groparii tăi să-ţi explice cum ai dat lovitura vieţii…
Poate-i credeţi creduli, dar vă spun cu mâna pe inimă că sunt şi fraieri pentru că nu discutăm de nişte genii ale manipulării ci de nişte indivizi oarecare, ale căror mesaje, chiar când sunt lipsite de substanţa veridicităţii, excelează doar prin repetarea până la exasperare.
Totuşi am crezut că spre finalul crizei prin care trece, PNL se va trezi, că nu se va ajunge la secvenţe comice cum e absenţa unei treimi din Delegaţia Permanentă când e vorba de asemenea decizii.
Nu a fost cazul şi acum partidul care în luna ianuarie dădea sigur viitorul preşedinte al României stă la mila desemnării candidatului după o evaluare în care vor să intre şi cei mai mari adversari ai săi, Monica Macovei şi MRU ( refuzat de PNL la fuziune cu Forţa lui Civică şi silit să-şi calce orgoliul şi să meargă la uşa PDL, partid în care declinase scârbit invitaţia de a se înscrie înaintea alegerilor parlamentare din 2012).
De ce, totuşi, cred eu că o să-l regret pe Crin Antonescu? Pentru că prin prostia lui mă aduce în situaţia de a alege răul cel mai mic, iarăşi şi iarăşi, ca la fiecare rundă de prezidenţiale.
Pe cine propune Dreapta la aceste alegeri? Cristian Diaconescu, plimbat de la un partid la altul, dar mereu la Putere, excepţie făcând puţinul timp între alegerea primă a lui Băsescu şi organizarea UNPR la uşa lui Emil Boc? Elena Udrea, deşi eu tot nu cred în candidatura ei? Mihai Răzvan Ungureanu, ajuns premier după două refuzuri ale lui George Maior şi copilăros în cele mai mari decizii, precum cea amintită mai sus? Cătălin Predoiu, singurul ministru care a trecut din tabăra lui Călin Popescu Tăriceanu în cea a guvernelor Boc? Klaus Iohannis, personaj scos la lumina reflectoarelor după o adevărată operaţiune de dezinformare cum a fost cea a dezmembrării USL? La fiecare voi fi silit să văd dacă-i mai rău sau bun decât Victor Ponta, să cântăresc oalele cu rahat şi să-l votez pe ăla unde balanţa se ridică! Şi acum, dacă mă întrebaţi repede, nu ştiu cum e balanţa!
Nu, recapitulându-i nu pot să nu îl regret pe Crin Antonescu!
Posted in Editoriale
1 Comment
Klaus Predoiu sau Cătălin Iohannis? Sau poate Crin Blaga?
Fiți atenți cum e filmul evenimentelor viitoare: PDL are un candidat la prezidențiale, Cătălin Predoiu, PNL se reunește pe 21 iulie și va decide atunci dacă ar tipări afișe cu fața lui Crin Antonescu sau cu a lui Klaus Iohannis. Lucrurile cam par tranșate după cum tot mai mulți lideri liberali și-ar face selfie-uri cu un wursht în mână doar ca să vadă lumea ce neam european preferă… Orice al alege, candidatul lor se duce să se măsoare cu Predoiu, pentru a alege candidatul noii alianțe. Simpla idee de a măsura pe cineva cu Predoiu este onorantă pentru fostul ministru al Justiției, dat fiind faptul că până acum scorurile sale în sondaje nu i-au permis să se măsoare cu nimeni, în zona aia a cifrelor el fiind singur.
Dacă totuși îl aleg pe Crin Antonescu, măsurarea cu Predoiu devine simplă investiție în vacanța vreunui sociolog. E scenariul de care eu cred că îi e cel mai frică lui Iohannis. El rămâne primar, pregătirea de 5 ani pentru a fi premier spulberându-se în fașa promisiunii că PDL dă premierul. Acum vă las să vă gândiți dacă Blaga îl lasă pe Predoiu să se joace și de-a premierul…
Nu am niciun dubiu, însă, că sondajele ar arăta că un premier mai apreciat ar fi Iohannis. Acceptă PDL să cedeze și numele și ambele poziții în Stat? Depinde cât de disperați sunt după atâta amar de Opoziție.
Dacă e desemnat de PNL Iohannis, lucrurile se simplifică. Fie el președinte și premier de la PDL, preferat de sas fiind Predoiu, fie Predoiu candidat ( pentru a se feri de eventualul naționalism al votantului român) și neamțul posibil premier.
Care e varianta câștigătoare? La care s-ar ralia pentru turul al doilea votanții băsiști? Nu mă pricep și… nici nu aș da sfaturi unor așa înalți oameni de stat. Ce se va întâmpla în oricare din aceste cazuri dacă Victor Ponta permite demonizarea sa pentru a ceda candidatura unui coleg de partid care i-ar promite că rămâne premier?
Posted in Editoriale
1 Comment
Alianța PNL/PDL, o familie în care rufele murdărite în istoria recentă trebuie spălate în public!
O să încep cu o glumă care mi-a venit în minte când am văzut ușurința cu care Vasile Blaga a predat restul de partid pe care-l mai are: Dacă Blaga e un ”căprar”, cum zicea Traian Băsescu, atunci PDL-ul a fost îngropat cu … gardă militară.
Sincer nu îmi pasă prea mult de soarta unei structuri care a stat prea mult la dreapta președintelui, neînțelegând că avionul nu poate supraviețui dacă are un pilot kamikaze. Din 2012 încoace, PD-ul din anii ’90 e mort, îl ascund în diverse cavouri, cum a fost ARD-ul, sperând să nu pută așa cum ar face orice cadavru dacă e perpelit în atmosfera fierbinte din politica românească.
Mă interesează însă ce preia din toate aceste realități PNL-ul, un partid care in ultimii ani a avut 3 creșteri, toate contradictorii, una luptând alături de un PD proaspăt băsist, în 2003/2004, una luptând cu Băsescu pentru a-și salva identitatea din ghearele unui președinte care voia ca acest partid istoric să fie înghițit de structura desprinsă din FSN, sub Călin Popescu Tăriceanu și ultima ca parte a USL-ul coagulat pe ura împotriva ocupantului Palatului Cotroceni.
Eu cred că alianța/fuziunea dintre cele două partide trebuie să fie o ”afacere” în care rufele murdare trebuie spălate în public, pentru că altfel nu e credibilă, va părea doar unirea a doi neputincioși la a răzbate singuri.
De exemplu, sunt de ajuns declarațiile la adresa lui Victor Ponta din cadrul PNL când gesturile mici trădează altceva? Vă reamintesc doar votul parlamentarilor liberali pentru a cere demisia lui Traian Băsescu.
E de ajuns să te înjuri cu Elena Udrea ca să pară că istoria ta recentă e spălată de băsismul extrem? Tot gesturile mici trădează: Blaga mai avea puțin și-și rodea zgarda de buldog când președintele nu a fost chemat la serbarea Senatului.
Și asta ca să nu mai vorbim de marile teme, girarea guvernării Emil Boc sau suspendarea președintelui din vara lui 2012! Peste toate aceste teme nu vor putea trece doar prin atacuri la actuala guvernare sau dezbateri despre câți ani ar trebui să stea Voiculescu la închisoare.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Domnule premier, ăsta e efectul sexului neprotejat pe un pat de urzici!
Sunt de acord cu Victor Ponta când spune că nu avea niciun motiv pentru a se lungi cu explicaţii economice la o discuţie cu Traian Băsescu. Cei doi nu sunt colaboratori ‚ cum era pe vremuri Emil Boc, nu au nevoie de dialog pentru a se înjura cu orice ocazie. Actualul preşedinte este o viitoare fantomă şi a vorbi cu fantomele e un semn de boală nu de maturitate. Dar… dacă tu eşti convins de asta nu te duci în case bântuite! Stai la tine în palat, lăţit în fotoliu, privind pe tavan şi o asculţi sau nu pe Ioana Petrescu, asta evident dacă domnişoara are ceva de spus.
Ponta a greşit din nou fundamental, crezând – sau ascultând vocile consilierilor – că leul e mort sau măcar grav rănit şi te poţi plimba nestingherit prin cuşca lui. Era clar că Băsescu pregăteşte ceva încă de când a ieşit în conferinţă de presă şi a cerut consultări pe tema CAS. Adică omul tace chitic de când cu împuţinarea familiei şi brusc iese ca pe vremuri!
Niciun instinct de conservare nu a manifestat premierul. La început spune că nu merge la consultări, pe principiul „nu promulgi… o să o mulgi când ţi-o returnăm!” Dar se ştie că preşedintele, precum coşciugele din New Orleans, nu iese fără acompaniament de fanfară şi fanfara zicea: lui Ponta îi e frică!
În loc să meargă mai departe, precum caravanele care l-au adus în Oltenia pe Bercea Mondial, Ponta vrea să se lupte cu fanfarele deşi el era „înarmat” doar cu o drâmbă, cu aspect de hipsteriţă!
De când a intrat pe poarta Palatului Cotroceni şi când a văzut operatorii Administraţiei Prezidenţiale filmând, Ponta nu îi mai răspundea fantomei ci poporului român, unii interesaţi de CAS chiar dacă e vară şi se crede că unele subiecte trec neobservate.
Iar poporul merita mai mult decât priviri în tavan! Poporul este un pat de urzici, gata oricând să te otrăvească dacă te culci gol pe el!
Posted in Editoriale
1 Comment
Învățătura anului 2014: Dacă unul mă face Căcărău nu are cum să-mi dea sfaturi bune!
Țineți minte reclama aia la tigăi – cu una dintre cele 5 neveste din ultimul timp ale lui Prigoană ( ) – cu ”carnea are gust de carne, peștele gust de pește”? Ei bine, trădarea are și ea gust de trădare, oricâtă sare mediatică ai pune pe ea și prostia are gust de prostie de cum o pui pe vârful limbii. Puține povești din politica românească seamănă mai bine cu fabula corbului și a vulpii ca prăbușirea lui Crin Antonescu. În câteva luni, Antonescu a trecut de la a fi corbul cu cel mai râvnit cașcaval politic în cioc la cel de trofeu de ale cărui coarne își atârnă hainele diverși candidați la a fi bătuți de Victor Ponta.
Evident asta se întâmplă dacă alegi să urmezi sfaturile celor care-ți spun ”Căcărău” . Problema mea nu e dacă Antonescu regretă acum ce a făcut – oricum e prea încrezut ca să recunoască – dar mă interesează dacă ar repeta greșeala, dacă ajuns pe o poziție mare în Stat va pleca din nou urechea la cele mai mârșave minciuni, dacă va înghiți iar totul pe nemestecate, deși… așa cum stau lucrurile deocamdată nu cred că vom mai afla vreodată cum ar reacționa liberalul dacă va conduce ceva, orice. Totuși, există o șansă mică să se relanseze în cursă și atunci răspunsurile sincere la câteva scenarii sunt absolut necesare.
Cum a început totul? Din 2011 nu se vorbea decât despre ce mare e tensiunea în USL, cum lucrurile degenerează și cum PSD caută un motiv oarecare pentru a-l detrona pe Antonescu de pe poziția de prezidențiabil. Ăla e momentul când de președintele PNL s-a apropiat un grup ( poate e mult spus ”grup”, fiind vorba doar de doi indivizi, dar cu mulți alții în spate). Fără marijuana sau opium, reușesc să-l convingă pe Antonescu de necesitatea ruperii USL. Apare rapid și un plan.
Retragerea unor miniștri PNL și promovarea lui Klaus Iohannis, personaj căzut în uitare pentru marele public, deși mai era vânturat ca fantoma specială care-l făcea pe Victor Ponta să tremure pentru scaunul lui de premier. Antonescu descoperă – cu satisfacție, cred – susținere la mijloace de informare unde altădată era tocat ca Zambilica… și rupe USL.
Primul șoc, dacă și-o fi dat seama de el. De unde i se arătase o susținere cum nu primise nimeni, e abandonat. Strigă de pe margine ca să participe la joc, dar e acoperit de un imens ”afiș electoral tv” pentru Elena Udrea și PMP.
La punctul ăsta măcar Crin nu e singur, la fel au pățit după ce au eșuat la europarlamentare și Udrea și Diaconescu și Predoiu, acoperiți acum de cei care brusc au revelația misiunii mesianice a primarului Sibiului. Dar până acolo a mai fost.
Surprinzător, Antonescu se ține de unele promisiuni făcute înainte de ruperea USL, vorbește de unirea cu PDL și duce PNL din ALDE la PPE. Nu a remarcat el că de unde toți promiteau că va fi candidatul unic al Dreptei, devenise un subiect colateral de discuții politice? Posibil, face și rămășagul idiot cu cei 20% la europarlamentare, sperând că un asemenea scor îl plasează ca principal favorit la nominalizare.
Ca și corbul din fabulă, moare pre limba sa.
A observat atunci că aceia care-l încurajau cu ruperea USL erau acum preocupați cu salvarea Elenei Udrea de la responsabilitatea pentru scorul PMP? Probabil, pentru că nu vorbim de un novice, ci de un politician cu multă experiență.
Vede el că oamenii care-l proclamau drept ”cel mai promițător reinventat din politica românească” îl considerau acum un mort? Cu siguranță, așa cum sigur a văzut cum locurile unde intra în direct când vroia erau acum ocupate de Iohannis.
Cam ăsta e momentul când anunță că e disponibil la o candidatură la prezidențiale. La început pare că va reface chiar și tandemul cu noul idol al foștilor săi lăudători, dar ultimele sale declarații mă fac să gândesc că iar este influențabil, pentru că a deschis un front cu Iohannis, în condițiile în care nu are aliați.
Azi, când lucrurile nu sunt așezate definitiv, dar nici sorții nu prea par să-i zâmbească, e lovit și de sondaje. Înțelege el că e vorba de un sondaj născut din încrengătura de unde au venit și primele sfaturi și încurajări pentru ruperea USL, iar celălalt este comandat de un PDL care știe că devine un simplu spectator dacă Antonescu și Iohannis se înțeleg în interiorul PNL? De data asta răspunsul îl știu sigur…
Posted in Editoriale
Leave a comment
Porumbeii care zboară din gură fac găinaț înainte sau după decolare?
1.Despre Băsescu… Nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi fost dacă Victor Ponta ar fi declarat că nu își dă demisia pentru că are un calcul politic legat de alegerile prezidențiale! Ce halimai, ce se mai scutura pământul de cât se dădeau băsiștii cu fundul de el! Câte lacrimi pe coroana de politicianism pusă la căpătâiul statului de drept omorât de o balanță infectă dintre moralitate și calcul cinic!
Într-un top al ipocriziei românești ar trebui să ocupe un loc de frunte și declarația ineptă a președintelui Traian Băsescu, potrivit căreia nu a demisionat după scandalul Bercea Mondial pentru că ”dreapta românească” nu e pregătită de alegeri.
2.Vasile Blaga și Mihai Răzvan Ungureanu și-au luat și ei porția de … de… orice aș face nu-mi vin în minte decât sinonime ale sexului oral!
Îi doboară sau îi ajută electoral pe cei doi? Cred că-i lasă reci, așa cum șade bine unor cadavre, ce ar mai mișca doar dacă asupra loc adie vântul liberal.
3.Victor Ponta și-a anunțat candidatura la prezidențiale, într-un interviu pentru Evenimentul Zilei. Prima mea concluzie: știe că zvonul privind problemele sale penale – ca soluție a dreptei pentru a-l scoate din cursă – nu se confirmă. A doua: înțelege că anul acesta americanii, germanii, boșimanii sau orice alt neam ar avea un cuvânt de spus în alegerea președintelui României nu au un favorit, așa că jocul este deschis.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Banc despre… traseiști
Doctorul îl chestiona pe un pacient cu cămașă de forță, cameră capitonată… tot tacâmul.
-Domnule, de ce sunteți aici?
-Să vedeți, sunt parlamentar și am trecut de la un partid la altul…
-Păi pentru asta nu te internează la balamuc!
-Da, dar eu am trecut de la PSD la PMP….
Posted in Editoriale
Leave a comment
Manipulările ieftine sunt pentru proști ieftini!
Nimic nu mă enervează mai tare decât momentele în care sunt luat de prost… deși, trăind în România, ar fi trebuit deja să fiu obișnuit cu asta.
Drept proști ne iau cei care dezvoltă manipulări, cele mai multe grotești, fără pic de finețe, aruncate în capul spectatorului precum o oală cu lături, sperând ca mirosul împrăștiat de vomă de alcoolic să acopere duhoarea de rahat răspândită de realitățile ce trebuie ascunse. Reușesc? Habar nu am, atâta timp cât aproape toate vocile din spațiul public par a fi implicate în diversele mesaje trunchiate aruncate pe piață.
1.Ezitarea lui Victor Ponta de a candida la președinție. Amânarea anunțului pe care îl știe toată lumea – poate cu două excepții, Sorin Oprescu și Mircea Geoană – are un singur scop, devoalat de curând de președintele PSD, când a avut o ieșire nervoasă la adresa celor care-i împart moștenirea: ezită să anunțe că deocamdată opțiunea sa ca premier este George Maior, personaj mult prea lăudat de Traian Băsescu pentru a fi pe placul votanților PSD iar la șefia partidului ar opta pentru Dan Șova sau Nicu Bănicioiu, aici fiind important ca urmașul să mai fie pe propriile picioare la sfârșitul anului.
2.Mircea Băsescu e nevinovat pentru că o sentință de la Curtea de Apel București de condamnare a lui Dan Voiculescu l-ar confirma pe Marian Căpățână. Nerușinare pură în spatele mesajului fiind spaima dovedirii lui Mircea Băsescu, impactul fiind devastator. Voiculescu are soarta lui iar fratele președintelui pe a sa. Furia, ura patronului Antenei 3 nu schimba nimic în celălalt dosar. Tehnic, practic, însă, efectul condamnării în dosarul ICA este că eventuale măsuri mai puțin dure în dosarul Bercea-Băsescu vor fi privite cu mai multă îngăduință. De ce nu iau atitudine cei care au de profitat politic de pe urma cazului de trafic de influență? Din simplul motiv că și ei așteaptă două sentințe în acționariatul unei televiziuni critice cu ei și vor profita de ele pentru a discredita dezvăluirile care-i privesc!
3.”Să ne unim ca să nu lăsăm PSD-ul să pună mâna pe întreaga țară!” Asta este deviza prin care cei din dreapta eșicherului politic vor să scuze unirea dincolo de bariera măcinătoare de voturi a băsismului-antibăsismului. Deviza este absolut tembelă, ce înseamnă ”toată țara”? Dacă președinția va fi câștigată de un ”dreptaci”, oricare ar fi el, nu va lua și ”restul țării”? Ca să fie un ”echilibru” vor lăsa Guvernul stângii? Să fim serioși!
Posted in Editoriale
Leave a comment
Banc nou cu Ponta!
Cică Victor Ponta era așteptat într-o vizită de lucru la Constanța. Radu Mazăre își pregătește asistentele:
-Orice s-ar întâmpla faceți în așa fel să pară că totul este perfect programat!
Vine premierul, vizitează carele alegorice. Deodată unul se prăbușește, strivind oameni sub el. Una dintre asistente se uită la ceas și strigă:
-Ia uite, exact la timp! E zece fix!
Posted in Editoriale
Leave a comment
La ce sunt buni Dan Voiculescu şi Adrian Sârbu?
De câteva zile, temele principale din două cazuri foarte mediatizate au fost mutate de la întrebarea legitimă „Adevăr sau minciună?” la dezbateri despre cine a făcut dezvăluirile, cine îi patronează şi care ar fi dedesubturile dezvăluirii.
O porcărie, inventată în anul 2009 de Traian Băsescu, pe atunci candidat pentru al doilea mandat la Cotroceni. El a reuşit să mute multe dezbateri din acea vreme pe cearta dacă Dinu Patriciu sau Sorin Ovidiu Vîntu trebuie arestaţi, condamnaţi sau pur şi simplu supuşi oprobiului public.
Puţin înainte de scandalul arestării lui Mircea Băsescu, Victor Ponta a preluat ceva din discursul de acum 5 ani al rivalului său, atacându-l pe Adrian Sârbu. La acea dată avea deja o dispută publică împotriva celor de la Realitatea TV. Acum prietenii politici ai lui Traian Băsescu îl toacă pe Dan Voiculescu.
Două precizări, înainte de a încheia: astfel de atacuri au rost doar dacă instituţii ale statului te confirmă în timp, aşa cum s-a întâmplat cu arestările succesive ale lui SOV sau cu falimentul total al afacerilor lui Patriciu. Deja mai multe anchete financiare ameninţă să scuture serios credibilitatea părintelui Pro TV, insolvenţa şi alte anchete rod din Realitatea iar situaţia lui Voiculescu este departe de a fi roză. De reţinut este că spălarea obrazului politicienilor se face prin eradicarea totală a credibilităţii, victima finală fiind credibilitatea presei. Şi a doua precizare: nu îi plâng pe cei căzuţi în aceste lupte.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Nu îmi pare rău de Crin Antonescu, dar îmi va părea rău după el
Am mai explicat pe acest blog, de când am reînceput să-l actualizez, că ex-preşedintele PNL este victima propriei credulităţi. Din aroganţa de a avea şi alţi sfătuitori decât cei ai decedatei USL ( poate proşti tacticieni, incapabili să simtă iminenţa unor cutremure, cum a fost cel de după insistenţa de a-l propune vice-premier pe Klaus Iohannis, dar credincioşi idealurilor, câte erau ele, ale alianţei anti-Băsescu) s-a înconjurat de oameni care-şi jucau libertatea în încercarea de a îi face servicii singurului adversar al USL care conta la acea dată. Sunt indivizi care doreau ridicarea PMP, ăsta bănuiesc că e idealul de bază, discutau şi cu Iohannis, dar cred că şi acesta este într-o postură perfectă de a simţi pe propria piele cum e să cedezi altuia locul şi groparii tăi să-ţi explice cum ai dat lovitura vieţii…
Poate-i credeţi creduli, dar vă spun cu mâna pe inimă că sunt şi fraieri pentru că nu discutăm de nişte genii ale manipulării ci de nişte indivizi oarecare, ale căror mesaje, chiar când sunt lipsite de substanţa veridicităţii, excelează doar prin repetarea până la exasperare.
Totuşi am crezut că spre finalul crizei prin care trece, PNL se va trezi, că nu se va ajunge la secvenţe comice cum e absenţa unei treimi din Delegaţia Permanentă când e vorba de asemenea decizii.
Nu a fost cazul şi acum partidul care în luna ianuarie dădea sigur viitorul preşedinte al României stă la mila desemnării candidatului după o evaluare în care vor să intre şi cei mai mari adversari ai săi, Monica Macovei şi MRU ( refuzat de PNL la fuziune cu Forţa lui Civică şi silit să-şi calce orgoliul şi să meargă la uşa PDL, partid în care declinase scârbit invitaţia de a se înscrie înaintea alegerilor parlamentare din 2012).
De ce, totuşi, cred eu că o să-l regret pe Crin Antonescu? Pentru că prin prostia lui mă aduce în situaţia de a alege răul cel mai mic, iarăşi şi iarăşi, ca la fiecare rundă de prezidenţiale.
Pe cine propune Dreapta la aceste alegeri? Cristian Diaconescu, plimbat de la un partid la altul, dar mereu la Putere, excepţie făcând puţinul timp între alegerea primă a lui Băsescu şi organizarea UNPR la uşa lui Emil Boc? Elena Udrea, deşi eu tot nu cred în candidatura ei? Mihai Răzvan Ungureanu, ajuns premier după două refuzuri ale lui George Maior şi copilăros în cele mai mari decizii, precum cea amintită mai sus? Cătălin Predoiu, singurul ministru care a trecut din tabăra lui Călin Popescu Tăriceanu în cea a guvernelor Boc? Klaus Iohannis, personaj scos la lumina reflectoarelor după o adevărată operaţiune de dezinformare cum a fost cea a dezmembrării USL? La fiecare voi fi silit să văd dacă-i mai rău sau bun decât Victor Ponta, să cântăresc oalele cu rahat şi să-l votez pe ăla unde balanţa se ridică! Şi acum, dacă mă întrebaţi repede, nu ştiu cum e balanţa!
Nu, recapitulându-i nu pot să nu îl regret pe Crin Antonescu!
Posted in Editoriale
1 Comment
Klaus Predoiu sau Cătălin Iohannis? Sau poate Crin Blaga?
Fiți atenți cum e filmul evenimentelor viitoare: PDL are un candidat la prezidențiale, Cătălin Predoiu, PNL se reunește pe 21 iulie și va decide atunci dacă ar tipări afișe cu fața lui Crin Antonescu sau cu a lui Klaus Iohannis. Lucrurile cam par tranșate după cum tot mai mulți lideri liberali și-ar face selfie-uri cu un wursht în mână doar ca să vadă lumea ce neam european preferă… Orice al alege, candidatul lor se duce să se măsoare cu Predoiu, pentru a alege candidatul noii alianțe. Simpla idee de a măsura pe cineva cu Predoiu este onorantă pentru fostul ministru al Justiției, dat fiind faptul că până acum scorurile sale în sondaje nu i-au permis să se măsoare cu nimeni, în zona aia a cifrelor el fiind singur.
Dacă totuși îl aleg pe Crin Antonescu, măsurarea cu Predoiu devine simplă investiție în vacanța vreunui sociolog. E scenariul de care eu cred că îi e cel mai frică lui Iohannis. El rămâne primar, pregătirea de 5 ani pentru a fi premier spulberându-se în fașa promisiunii că PDL dă premierul. Acum vă las să vă gândiți dacă Blaga îl lasă pe Predoiu să se joace și de-a premierul…
Nu am niciun dubiu, însă, că sondajele ar arăta că un premier mai apreciat ar fi Iohannis. Acceptă PDL să cedeze și numele și ambele poziții în Stat? Depinde cât de disperați sunt după atâta amar de Opoziție.
Dacă e desemnat de PNL Iohannis, lucrurile se simplifică. Fie el președinte și premier de la PDL, preferat de sas fiind Predoiu, fie Predoiu candidat ( pentru a se feri de eventualul naționalism al votantului român) și neamțul posibil premier.
Care e varianta câștigătoare? La care s-ar ralia pentru turul al doilea votanții băsiști? Nu mă pricep și… nici nu aș da sfaturi unor așa înalți oameni de stat. Ce se va întâmpla în oricare din aceste cazuri dacă Victor Ponta permite demonizarea sa pentru a ceda candidatura unui coleg de partid care i-ar promite că rămâne premier?
Posted in Editoriale
1 Comment
Alianța PNL/PDL, o familie în care rufele murdărite în istoria recentă trebuie spălate în public!
O să încep cu o glumă care mi-a venit în minte când am văzut ușurința cu care Vasile Blaga a predat restul de partid pe care-l mai are: Dacă Blaga e un ”căprar”, cum zicea Traian Băsescu, atunci PDL-ul a fost îngropat cu … gardă militară.
Sincer nu îmi pasă prea mult de soarta unei structuri care a stat prea mult la dreapta președintelui, neînțelegând că avionul nu poate supraviețui dacă are un pilot kamikaze. Din 2012 încoace, PD-ul din anii ’90 e mort, îl ascund în diverse cavouri, cum a fost ARD-ul, sperând să nu pută așa cum ar face orice cadavru dacă e perpelit în atmosfera fierbinte din politica românească.
Mă interesează însă ce preia din toate aceste realități PNL-ul, un partid care in ultimii ani a avut 3 creșteri, toate contradictorii, una luptând alături de un PD proaspăt băsist, în 2003/2004, una luptând cu Băsescu pentru a-și salva identitatea din ghearele unui președinte care voia ca acest partid istoric să fie înghițit de structura desprinsă din FSN, sub Călin Popescu Tăriceanu și ultima ca parte a USL-ul coagulat pe ura împotriva ocupantului Palatului Cotroceni.
Eu cred că alianța/fuziunea dintre cele două partide trebuie să fie o ”afacere” în care rufele murdare trebuie spălate în public, pentru că altfel nu e credibilă, va părea doar unirea a doi neputincioși la a răzbate singuri.
De exemplu, sunt de ajuns declarațiile la adresa lui Victor Ponta din cadrul PNL când gesturile mici trădează altceva? Vă reamintesc doar votul parlamentarilor liberali pentru a cere demisia lui Traian Băsescu.
E de ajuns să te înjuri cu Elena Udrea ca să pară că istoria ta recentă e spălată de băsismul extrem? Tot gesturile mici trădează: Blaga mai avea puțin și-și rodea zgarda de buldog când președintele nu a fost chemat la serbarea Senatului.
Și asta ca să nu mai vorbim de marile teme, girarea guvernării Emil Boc sau suspendarea președintelui din vara lui 2012! Peste toate aceste teme nu vor putea trece doar prin atacuri la actuala guvernare sau dezbateri despre câți ani ar trebui să stea Voiculescu la închisoare.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Domnule premier, ăsta e efectul sexului neprotejat pe un pat de urzici!
Sunt de acord cu Victor Ponta când spune că nu avea niciun motiv pentru a se lungi cu explicaţii economice la o discuţie cu Traian Băsescu. Cei doi nu sunt colaboratori ‚ cum era pe vremuri Emil Boc, nu au nevoie de dialog pentru a se înjura cu orice ocazie. Actualul preşedinte este o viitoare fantomă şi a vorbi cu fantomele e un semn de boală nu de maturitate. Dar… dacă tu eşti convins de asta nu te duci în case bântuite! Stai la tine în palat, lăţit în fotoliu, privind pe tavan şi o asculţi sau nu pe Ioana Petrescu, asta evident dacă domnişoara are ceva de spus.
Ponta a greşit din nou fundamental, crezând – sau ascultând vocile consilierilor – că leul e mort sau măcar grav rănit şi te poţi plimba nestingherit prin cuşca lui. Era clar că Băsescu pregăteşte ceva încă de când a ieşit în conferinţă de presă şi a cerut consultări pe tema CAS. Adică omul tace chitic de când cu împuţinarea familiei şi brusc iese ca pe vremuri!
Niciun instinct de conservare nu a manifestat premierul. La început spune că nu merge la consultări, pe principiul „nu promulgi… o să o mulgi când ţi-o returnăm!” Dar se ştie că preşedintele, precum coşciugele din New Orleans, nu iese fără acompaniament de fanfară şi fanfara zicea: lui Ponta îi e frică!
În loc să meargă mai departe, precum caravanele care l-au adus în Oltenia pe Bercea Mondial, Ponta vrea să se lupte cu fanfarele deşi el era „înarmat” doar cu o drâmbă, cu aspect de hipsteriţă!
De când a intrat pe poarta Palatului Cotroceni şi când a văzut operatorii Administraţiei Prezidenţiale filmând, Ponta nu îi mai răspundea fantomei ci poporului român, unii interesaţi de CAS chiar dacă e vară şi se crede că unele subiecte trec neobservate.
Iar poporul merita mai mult decât priviri în tavan! Poporul este un pat de urzici, gata oricând să te otrăvească dacă te culci gol pe el!
Posted in Editoriale
1 Comment
Învățătura anului 2014: Dacă unul mă face Căcărău nu are cum să-mi dea sfaturi bune!
Țineți minte reclama aia la tigăi – cu una dintre cele 5 neveste din ultimul timp ale lui Prigoană ( ) – cu ”carnea are gust de carne, peștele gust de pește”? Ei bine, trădarea are și ea gust de trădare, oricâtă sare mediatică ai pune pe ea și prostia are gust de prostie de cum o pui pe vârful limbii. Puține povești din politica românească seamănă mai bine cu fabula corbului și a vulpii ca prăbușirea lui Crin Antonescu. În câteva luni, Antonescu a trecut de la a fi corbul cu cel mai râvnit cașcaval politic în cioc la cel de trofeu de ale cărui coarne își atârnă hainele diverși candidați la a fi bătuți de Victor Ponta.
Evident asta se întâmplă dacă alegi să urmezi sfaturile celor care-ți spun ”Căcărău” . Problema mea nu e dacă Antonescu regretă acum ce a făcut – oricum e prea încrezut ca să recunoască – dar mă interesează dacă ar repeta greșeala, dacă ajuns pe o poziție mare în Stat va pleca din nou urechea la cele mai mârșave minciuni, dacă va înghiți iar totul pe nemestecate, deși… așa cum stau lucrurile deocamdată nu cred că vom mai afla vreodată cum ar reacționa liberalul dacă va conduce ceva, orice. Totuși, există o șansă mică să se relanseze în cursă și atunci răspunsurile sincere la câteva scenarii sunt absolut necesare.
Cum a început totul? Din 2011 nu se vorbea decât despre ce mare e tensiunea în USL, cum lucrurile degenerează și cum PSD caută un motiv oarecare pentru a-l detrona pe Antonescu de pe poziția de prezidențiabil. Ăla e momentul când de președintele PNL s-a apropiat un grup ( poate e mult spus ”grup”, fiind vorba doar de doi indivizi, dar cu mulți alții în spate). Fără marijuana sau opium, reușesc să-l convingă pe Antonescu de necesitatea ruperii USL. Apare rapid și un plan.
Retragerea unor miniștri PNL și promovarea lui Klaus Iohannis, personaj căzut în uitare pentru marele public, deși mai era vânturat ca fantoma specială care-l făcea pe Victor Ponta să tremure pentru scaunul lui de premier. Antonescu descoperă – cu satisfacție, cred – susținere la mijloace de informare unde altădată era tocat ca Zambilica… și rupe USL.
Primul șoc, dacă și-o fi dat seama de el. De unde i se arătase o susținere cum nu primise nimeni, e abandonat. Strigă de pe margine ca să participe la joc, dar e acoperit de un imens ”afiș electoral tv” pentru Elena Udrea și PMP.
La punctul ăsta măcar Crin nu e singur, la fel au pățit după ce au eșuat la europarlamentare și Udrea și Diaconescu și Predoiu, acoperiți acum de cei care brusc au revelația misiunii mesianice a primarului Sibiului. Dar până acolo a mai fost.
Surprinzător, Antonescu se ține de unele promisiuni făcute înainte de ruperea USL, vorbește de unirea cu PDL și duce PNL din ALDE la PPE. Nu a remarcat el că de unde toți promiteau că va fi candidatul unic al Dreptei, devenise un subiect colateral de discuții politice? Posibil, face și rămășagul idiot cu cei 20% la europarlamentare, sperând că un asemenea scor îl plasează ca principal favorit la nominalizare.
Ca și corbul din fabulă, moare pre limba sa.
A observat atunci că aceia care-l încurajau cu ruperea USL erau acum preocupați cu salvarea Elenei Udrea de la responsabilitatea pentru scorul PMP? Probabil, pentru că nu vorbim de un novice, ci de un politician cu multă experiență.
Vede el că oamenii care-l proclamau drept ”cel mai promițător reinventat din politica românească” îl considerau acum un mort? Cu siguranță, așa cum sigur a văzut cum locurile unde intra în direct când vroia erau acum ocupate de Iohannis.
Cam ăsta e momentul când anunță că e disponibil la o candidatură la prezidențiale. La început pare că va reface chiar și tandemul cu noul idol al foștilor săi lăudători, dar ultimele sale declarații mă fac să gândesc că iar este influențabil, pentru că a deschis un front cu Iohannis, în condițiile în care nu are aliați.
Azi, când lucrurile nu sunt așezate definitiv, dar nici sorții nu prea par să-i zâmbească, e lovit și de sondaje. Înțelege el că e vorba de un sondaj născut din încrengătura de unde au venit și primele sfaturi și încurajări pentru ruperea USL, iar celălalt este comandat de un PDL care știe că devine un simplu spectator dacă Antonescu și Iohannis se înțeleg în interiorul PNL? De data asta răspunsul îl știu sigur…
Posted in Editoriale
Leave a comment
Porumbeii care zboară din gură fac găinaț înainte sau după decolare?
1.Despre Băsescu… Nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi fost dacă Victor Ponta ar fi declarat că nu își dă demisia pentru că are un calcul politic legat de alegerile prezidențiale! Ce halimai, ce se mai scutura pământul de cât se dădeau băsiștii cu fundul de el! Câte lacrimi pe coroana de politicianism pusă la căpătâiul statului de drept omorât de o balanță infectă dintre moralitate și calcul cinic!
Într-un top al ipocriziei românești ar trebui să ocupe un loc de frunte și declarația ineptă a președintelui Traian Băsescu, potrivit căreia nu a demisionat după scandalul Bercea Mondial pentru că ”dreapta românească” nu e pregătită de alegeri.
2.Vasile Blaga și Mihai Răzvan Ungureanu și-au luat și ei porția de … de… orice aș face nu-mi vin în minte decât sinonime ale sexului oral!
Îi doboară sau îi ajută electoral pe cei doi? Cred că-i lasă reci, așa cum șade bine unor cadavre, ce ar mai mișca doar dacă asupra loc adie vântul liberal.
3.Victor Ponta și-a anunțat candidatura la prezidențiale, într-un interviu pentru Evenimentul Zilei. Prima mea concluzie: știe că zvonul privind problemele sale penale – ca soluție a dreptei pentru a-l scoate din cursă – nu se confirmă. A doua: înțelege că anul acesta americanii, germanii, boșimanii sau orice alt neam ar avea un cuvânt de spus în alegerea președintelui României nu au un favorit, așa că jocul este deschis.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Banc despre… traseiști
Doctorul îl chestiona pe un pacient cu cămașă de forță, cameră capitonată… tot tacâmul.
-Domnule, de ce sunteți aici?
-Să vedeți, sunt parlamentar și am trecut de la un partid la altul…
-Păi pentru asta nu te internează la balamuc!
-Da, dar eu am trecut de la PSD la PMP….
Posted in Editoriale
Leave a comment
Manipulările ieftine sunt pentru proști ieftini!
Nimic nu mă enervează mai tare decât momentele în care sunt luat de prost… deși, trăind în România, ar fi trebuit deja să fiu obișnuit cu asta.
Drept proști ne iau cei care dezvoltă manipulări, cele mai multe grotești, fără pic de finețe, aruncate în capul spectatorului precum o oală cu lături, sperând ca mirosul împrăștiat de vomă de alcoolic să acopere duhoarea de rahat răspândită de realitățile ce trebuie ascunse. Reușesc? Habar nu am, atâta timp cât aproape toate vocile din spațiul public par a fi implicate în diversele mesaje trunchiate aruncate pe piață.
1.Ezitarea lui Victor Ponta de a candida la președinție. Amânarea anunțului pe care îl știe toată lumea – poate cu două excepții, Sorin Oprescu și Mircea Geoană – are un singur scop, devoalat de curând de președintele PSD, când a avut o ieșire nervoasă la adresa celor care-i împart moștenirea: ezită să anunțe că deocamdată opțiunea sa ca premier este George Maior, personaj mult prea lăudat de Traian Băsescu pentru a fi pe placul votanților PSD iar la șefia partidului ar opta pentru Dan Șova sau Nicu Bănicioiu, aici fiind important ca urmașul să mai fie pe propriile picioare la sfârșitul anului.
2.Mircea Băsescu e nevinovat pentru că o sentință de la Curtea de Apel București de condamnare a lui Dan Voiculescu l-ar confirma pe Marian Căpățână. Nerușinare pură în spatele mesajului fiind spaima dovedirii lui Mircea Băsescu, impactul fiind devastator. Voiculescu are soarta lui iar fratele președintelui pe a sa. Furia, ura patronului Antenei 3 nu schimba nimic în celălalt dosar. Tehnic, practic, însă, efectul condamnării în dosarul ICA este că eventuale măsuri mai puțin dure în dosarul Bercea-Băsescu vor fi privite cu mai multă îngăduință. De ce nu iau atitudine cei care au de profitat politic de pe urma cazului de trafic de influență? Din simplul motiv că și ei așteaptă două sentințe în acționariatul unei televiziuni critice cu ei și vor profita de ele pentru a discredita dezvăluirile care-i privesc!
3.”Să ne unim ca să nu lăsăm PSD-ul să pună mâna pe întreaga țară!” Asta este deviza prin care cei din dreapta eșicherului politic vor să scuze unirea dincolo de bariera măcinătoare de voturi a băsismului-antibăsismului. Deviza este absolut tembelă, ce înseamnă ”toată țara”? Dacă președinția va fi câștigată de un ”dreptaci”, oricare ar fi el, nu va lua și ”restul țării”? Ca să fie un ”echilibru” vor lăsa Guvernul stângii? Să fim serioși!
Posted in Editoriale
Leave a comment
Banc nou cu Ponta!
Cică Victor Ponta era așteptat într-o vizită de lucru la Constanța. Radu Mazăre își pregătește asistentele:
-Orice s-ar întâmpla faceți în așa fel să pară că totul este perfect programat!
Vine premierul, vizitează carele alegorice. Deodată unul se prăbușește, strivind oameni sub el. Una dintre asistente se uită la ceas și strigă:
-Ia uite, exact la timp! E zece fix!
Posted in Editoriale
Leave a comment
La ce sunt buni Dan Voiculescu şi Adrian Sârbu?
De câteva zile, temele principale din două cazuri foarte mediatizate au fost mutate de la întrebarea legitimă „Adevăr sau minciună?” la dezbateri despre cine a făcut dezvăluirile, cine îi patronează şi care ar fi dedesubturile dezvăluirii.
O porcărie, inventată în anul 2009 de Traian Băsescu, pe atunci candidat pentru al doilea mandat la Cotroceni. El a reuşit să mute multe dezbateri din acea vreme pe cearta dacă Dinu Patriciu sau Sorin Ovidiu Vîntu trebuie arestaţi, condamnaţi sau pur şi simplu supuşi oprobiului public.
Puţin înainte de scandalul arestării lui Mircea Băsescu, Victor Ponta a preluat ceva din discursul de acum 5 ani al rivalului său, atacându-l pe Adrian Sârbu. La acea dată avea deja o dispută publică împotriva celor de la Realitatea TV. Acum prietenii politici ai lui Traian Băsescu îl toacă pe Dan Voiculescu.
Două precizări, înainte de a încheia: astfel de atacuri au rost doar dacă instituţii ale statului te confirmă în timp, aşa cum s-a întâmplat cu arestările succesive ale lui SOV sau cu falimentul total al afacerilor lui Patriciu. Deja mai multe anchete financiare ameninţă să scuture serios credibilitatea părintelui Pro TV, insolvenţa şi alte anchete rod din Realitatea iar situaţia lui Voiculescu este departe de a fi roză. De reţinut este că spălarea obrazului politicienilor se face prin eradicarea totală a credibilităţii, victima finală fiind credibilitatea presei. Şi a doua precizare: nu îi plâng pe cei căzuţi în aceste lupte.
Posted in Editoriale
Leave a comment