Trezirea Partidului Național Țărănesc, lansarea Forței Civice, apariția Inițiativei România Liberală și chiar transformarea Mișcării Populare în partid politic, toate au pornit ca știri pe surse despre un proiect dezvoltat undeva în secret, apoi cu surle și trâmbițe se anunța cum Dreapta are un nou nucleu în jurul căruia se poate strânge precum un pumn și într-un final au căzut în derizoriu.
Cine mai crede azi că masele – nemulțumite de celelalte partide – se adună în spatele lui Aurelian Pavelescu sau Mihai Răzvan Ungureanu? Cine e destul de nebun să creadă că zecile de mii de alegători nemulțumiți de USL vor vota cândva inspirați de concetățenii lor din Sectorul 1 și de norocul acestora de a avea blocurile anvelopate?
Eu cred că a trecut perioada partidelor construite în jurul unui singur om – poate de aceea nu cred că va face ceva partidul din umbra fundației consilierilor de la Cotroceni – așa cum au dispărut fabricile ținute de un singur manager, ziarele cu un singur cap limpede. Publicul/alegătorul nu mai e ce a fost cândva. Acum are oferte multe, informații, știe ce vrea și de ce vrea… și are nevoie de o structură în preajma sa pentru a-l convinge să iasă din casă în ziua votului pentru a-și materializa așteptările.
Un partid, ca să câștige acum multe voturi, are nevoie de structuri bine așezate în teritoriu, chiar și ”surpriza” parlamentarelor din decembrie, PP-DD, a ”luat”, odată cu politicienii altor partide, structuri întregi care au lucrat în colegii.
Concluzia mea, urmărind reacțiile reale la apariția fiecărui nucleu de acest fel, este că toate acestea se vor stinge dacă nu se vor afilia – pe modelul imoral dar salvator al UNPR – unuia dintre cele 3 partide mari care au rămas și să încerce acolo să se impună. Altfel îi paște ridicolul apelurilor disperate pe rețelele de socializare sau al conferințelor de presă din care nu preia nimeni nimic.
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri


