Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
De ziua Lui… banc
Profesoara îi întreabă pe elevi la ora de istorie:
-Copii, ce eveniment important a avut loc în 1989?
În bănci elevii se fâstâcesc, nu știau răspunsul corect. Se uitau jenați unii la alții.
-Hai, copii, nu e greu. Ce eveniment major pentru România a avut loc în 1989?
Până la urmă, unul din ultima bancă își face curaj și se ridică:
-Domnul Traian Băsescu împlinea 38 de ani, doamna profesoară!
Posted in Editoriale
3 Comments
Salonul cu „boci” de la spitalul de nebuni… banc
Cică merge Emil Boc în vizită la un spital de nebuni. Directorul îl invită să vadă și salonul cu nebunii care se cred Emil Boc. Aici, surpriză, 51 de tipi mititei, toți cu părul dat pe spate, se plimbau și dădeau ordine. La un moment dat, nebunii îl observă pe vizitator. Unul strigă „Uzurpatorul! Pe el!” și se năspustesc toți.
Se produce o busculadă uriașă, la sfârșitul căreia medicii nu îi mai deosebeau pe combatanți. Iau un „boc” la întâmplare și îl scot din spital…
A doua zi Guvernul a propus ordonanța pentru înghețarea pensiilor și salariilor…
Posted in Editoriale
2 Comments
Mișcarea Populară s-a topit. Dintr-o umbrelă a devenit o pălăriuță
Scenariul Mișcării Populare – așa cum l-am înțeles eu parcurgând declarațiile mai multor lideri – avea două componente foarte importante, amândouă legate de alegerile de anul viitor. Prima era aceea de a prezenta votanților un PD-L schimbat, primenit după toate tentațiile corupției de la guvernare. Teza asta a căzut, pentru că discursul ce dezvoltă conceptul Albă ca Zăpada în jurul Noii Republici lovește deopotrivă în Putere și Opoziție, fiind practic imposibil să existe pe piață două formațiuni ce să reprezinte „dreapta reformată și anticorupție”. A doua componentă a scenariului era de a impune un sistem de vot inspirat de melodia celor de la ABBA, „câștigătorul ia totul”, și atunci partidele de la guvernare nu puteau risca să se irosească vreun vot care nu merge la USL. Și scenariul ăsta a căzut – din motive de aliați maghiari – așa că motivul pentru care UNPR ar fi intrat în combinație au dispărut. Vă reamintesc că formațiunea lui Gabriel Oprea, datorită racolărilor de primari din ultima vreme, este favorizată de comasarea alegerilor locale și parlamentare și de un vot uninominal cu o compensare locală, adică exact soluția propusă de democrat-liberali.
Părea că tehnic Mișcarea Populară a murit înainte de a se naște. Totuși, se pare că democrații – ajutați și de Traian Băsescu – sunt în căutarea unei alianțe care să schimbe ceva din imaginea actuală a partidului. Adică nu au reușit construcția unei umbrele sub care să se aascundă de voturile negative, dar caută o pălăriuță despre care speră să fie atât de comentată încât să nu se mai vadă că o poartă aceiași Mărie. Cel puțin așa reiese din implicarea președintelui țării în rezolvarea conflictului care macină PNȚCD. Să fie o alianță cu țărăniștii soluția ca democrat-liberalii să se prezinte la alegeri cu o pălărie nouă? În fine, pălăriuță.
PS Un prieten care trăiește de pe urma consilierii politice mi-a atras atenția asupra unui fapt. Metoda de atribuire a mandatelor de parlamentar susținută de PD-L este profund dezavantajoasă pentru Noua Republică, sigur, dacă formațiunea va avea candidați la alegerile de anul viitor, așa cum e pentru orice partid nou apărut. Alba ca Zăpada ar fi fost avantajată de păstrarea sistemului din 2008, care a solidificat poziția PNL în Parlament.
Posted in Editoriale
1 Comment
Boc și Blaga…banc
Cică-l cheamă Boc la el pe Blaga să-l certe că lipsește de la ședințele de partid:
-Măi Vasile, ce exemplu dăm noi membrilor simpli? De ce n-ai venit la ultima ședință de partid?
-Emile, dacă știam că e ultima veneam…
Posted in Editoriale
Leave a comment
Boc la schi şi „mătănii” pe Facebook… bancuri noi
Cică Boc era pe pârtie la Sinaia. Pe umeri căra o pereche de schiuri foarte mici… Îl vede unu’, îl recunoaşte şi-l întreabă:
-Domnule prim ministru, de ce aţi ales schiurile astea? Veţi alimenta toate glumele despre înălţimea dumneavoastră…
-Nu e asta, le-am luat pentru că iarna asta plănuiesc să-mi iau numai vacanţe scurte… 2-3 zile cel mult.
O tânără la spovedanie:
– Părinte, eu…
– Ştiu, fiica mea, ce ai făcut, că suntem prieteni pe Facebook, am văzut poze, am citit ce ai scris pe perete… Mi-a fost destul.
– Şi ce trebuie să fac ca să fiu iertată, părinte?
– Să dai like la 10 mănăstiri.
Posted in Editoriale
3 Comments
Până să scoată aur, Roșia Montana scoate la iveală ce e mai urât în presa românească
Compania care vrea să se ocupe de extracția aurului de la Roșia Montana are o lungă istorie a relațiilor cu presa. Nu mă opresc asupra ei, dar de multe ori în ultimii ani tăcerea a luat locul unor seriale de dezvăluiri ce păreau că nu se vor opri niciodată… Ce mă interesează este cum niște clipuri publicitare idioate ( un fel de drepturi la replică citite pe niște imagini fără legătura cu mina de aur) au schimbat agenda unei țări.
Sunt 3 televiziuni private care sunt axate pe știri. Una dintre ele avea contract de publicitate la data când Traian Băsescu a redeschis subiectul Roșia Montana Gold Corporation și totuși l-a tratat, la buletinele de știri și la talk-show-uri. La celelalte două, însă, furia a atins cote maxime. Sincer, eu cred că indignarea era justificată, pentru că un politician nu are de ce să susțină public afaceri private, doar că indignarea n-a ținut mult. La puțin timp, lupta cu Băsescu a continuat, dar s-a mutat pe alte fronturi, chestiunea aurului dacilor jefuit de străini fiind abandonată.
Aș fi crezut că domnii cândva indignați au citit pliantele Gold Corporation și, brusc luminați, au zis „Da, domnule, ăștia au dreptate!” . Mai credibil mi se pare, însă, că șefii lor au fost convinși de prezența clipului idiot ( dar scump) în „playlist-ul” calupurilor publicitare ale posturilor tv.
Cred că, până să ia contact cu aurul din adâncuri, corporatiștii au început prin a înțelege mecanismele prin care poți ajunge la el, iar până la măruntaiele pământului te mănâncă cei care-l populează.
Posted in Editoriale
12 Comments
Un banc cu Băsescu, unul de criză și unul de toamnă-iarnă…
Cică doi condamnați la moarte își așteptau sentința. Călăul îl întreabă pe primul: Care e ultima ta dorință?
-Aș vrea să mai prind instalarea lui Băsescu pentru un nou mandat…
-Dar a ta? Întreabă călăul, întorcându-se spre celălalt.
-Aș vrea să mă omorâți primul!
Doi naufragiați ajung înot pe o insulă pustie. Primul strigă, izbucnind în lacrimi:
-Suntem pierduți! Nimeni nu ne mai găsește aici!
-Stai liniștit, ne găsesc ei. Datorez un milion de euro unei bănci…
Doi urși se pregătesc de hibernare. În timp ce intră în peșteră, unul dintre ei întoarce capul spre pădurea acoperită de un covor de frunze uscate și spune:
-Poate anul ăsta reușesc să mă trezesc puțin mai devreme să-l văd pe ăla de le lipește la loc în copaci…
Posted in Editoriale
7 Comments
O fetiță mutilată pe viață… unde eram noi în timpul ăsta?
*Când avea 4 ani, fetiței i-a fost decupată o buză cu lama *În decembrie 2010, mâna i-a fost crestată cu un cuțit și rana a fost lăsată să putrezească
Am aflat câteva amănunte terifiante din cazul abominabil al asistentei maternale Fănica Grădinaru din Bragadiru, arestată pentru torturarea unei fetițe care avea 4 ani și a unui băiețel care avea 7 ani. Cel puțin fata este mutilată pe viață din cauza torturilor iar amândoi copiii sunt marcați psihic pentru foarte mult timp, dacă nu cumva pe toată viața. O să redau câteva episoade din drama trăită de cei doi minori cu mențiunea că toate aceste atrocități s-au consumat în timp ce autoritățile statului erau plătite să le monitorizeze viața!
Copiii au ajuns în octombrie 2007 în grija soților Fănica și Mitică Grădinaru. Rămăseseră singuri pe lume după ce tatăl lor le omorâse mama. Soții Grădinaru aveau și ei doi copii, o fată care acum 18 ani și un băiat de 10 ani. Din probele strânse de procurori se pare că una dintre distracțiile băiatului familiei Grădinaru era să facă boacăne, să spună că de vină sunt cei doi orfani de mamă și apoi să asiste la torturile la care erau supuși.
Copiii erau bătuți cu bâta, cu coada măturii, cu orice îi cădea asistentei în mână. Una dintre pedepsele preferate ale asistentei maternale era să-i bage pe copii în cada plină fie cu apă rece gheață fie cu apă clocotită. Din cauza bătăilor, copiii erau îmbrăcați mereu cu haine cu mâneci lungi.
Pe la mijlocul lui 2010, Fănica a descoperit o nouă tortură. Specula dragostea băiețelului pentru sora lui mai mică și o tortura pe micuță sub ochii fratelui. Exemplu identificat de procurori: băiețelul făcuse ceva ce, în viziunea femeii, merita o pedeapsă aspră. Fetița a început să țipe, probabil intuind că ea va fi cea lovită. Asistenta a luat o lamă și i-a decupat fetei buza superioară. Această mutilare se poate vedea încă pe fața ei. Tot legat de mutilări permanente este și ruperea a jumătate din nasul fetiței în timpul unei alte pedespe preferate, lovirea fetiței cu capul de wc… Aceste mutilări sunt proba că asistentele sociale ( arestate și ele în cauză) nu au vizitat copiii avuți în supraveghere. (mai mult…)
Posted in Editoriale
4 Comments
Lee Wilkins prins și cu ajutorul colegilor din telefonia mobilă
Lee Wilkins, fostul manager de la Vodafone, a fost reținut de procurorii bucureșteni în dosarul mașinilor de lux care au ajuns în Orientul Mijlociu, în timp ce proprietarii lor de drept le declarau în fals ca fiind furate.
Interesant – mai mult ca lecție umană – este că, în cadrul urmăririi penale, Lee Wilkins a avut telefoanele ascultate, lucru perfect normal în astfel de cazuri de anvergură. Procedura normală este ca, după obținerea autorizației de interceptare de la judecător, procurorul care are lucrarea în supraveghere să dea mandatul spre executare polițiștilor. Aceștia îl comunică Servicului Român de Informații pentru aplicarea din punct de vedere tehnic a deciziei judecătorilor. Pentru a pune mandatul de ascultare în aplicare, SRI cere companiei care administrează postul telefonic să deschidă linia telefonică respectivă pentru interceptare. Astfel, foști colegi ai lui Wilkins din industria de telefonie mobilă știau că telefonul său e ascultat. (mai mult…)
Posted in Editoriale
1 Comment
Tensiuni între PD-L și UNPR pe tema Mișcării Populare
O declarație recentă a lui Cristian Diaconescu, legată de o eventuală „topire” doctrinară a UNPR în Mișcarea Populară pe care o coc pedeliștii, confirmă niște zvonuri care circulau de ceva vreme. E vorba de faptul că, indiferent de declarațiile publice ale liderilor „unioniști”, în acest partid există niște calcule privind participarea la alegeri în cadrul unei asocieri.
UNPR este un partid care a reușit o performanță demnă de invidiat. Nu au reușit să atragă nicio personalitate destul de puternică și, mai ales, populară care să fie o locomotivă „la centru”, dar au făcut o rețea în țară de personalități cu mari șanse de a fi primii într-o cursă electorală locală. Asta înseamnă că, dacă alegerile locale rămân în iunie, UNPR este avantajată de o candidatură singură, pentru că altfel toate personalitățile adunate în ultimul an ar trebui să „lucreze” pentru pedeliștii loviți de voturile negative în loc să profite ei de propria notorietate.
Pentru alegerile parlamentare – tot în eventualitatea în care alegerile rămân la date diferite – lucrurile se schimbă, UNPR fiind avantajată de o asociere, dar… va fi prea târziu, pentru că e greu de crezut că PD-L va oferi o umbrelă de vreme rea fără a primi la schimb una pentru impasul în care se află și ei.
Lucrurile s-ar putea schimba dacă alegerile se unesc, în paralel reușind și mișcarea cu introducerea votului uninominal necompensat, adică „primul clasat e admis”.
În acest caz toate partidele din actualul arc guvernamental sunt practic obligate să nu permită „irosirea” niciunui vot care nu merge la USL, cursa electorală fiind pe viață și pe moarte, dar asta e altă discuție.
Posted in Editoriale
1 Comment
De ziua Lui… banc
Profesoara îi întreabă pe elevi la ora de istorie:
-Copii, ce eveniment important a avut loc în 1989?
În bănci elevii se fâstâcesc, nu știau răspunsul corect. Se uitau jenați unii la alții.
-Hai, copii, nu e greu. Ce eveniment major pentru România a avut loc în 1989?
Până la urmă, unul din ultima bancă își face curaj și se ridică:
-Domnul Traian Băsescu împlinea 38 de ani, doamna profesoară!
Posted in Editoriale
3 Comments
Salonul cu „boci” de la spitalul de nebuni… banc
Cică merge Emil Boc în vizită la un spital de nebuni. Directorul îl invită să vadă și salonul cu nebunii care se cred Emil Boc. Aici, surpriză, 51 de tipi mititei, toți cu părul dat pe spate, se plimbau și dădeau ordine. La un moment dat, nebunii îl observă pe vizitator. Unul strigă „Uzurpatorul! Pe el!” și se năspustesc toți.
Se produce o busculadă uriașă, la sfârșitul căreia medicii nu îi mai deosebeau pe combatanți. Iau un „boc” la întâmplare și îl scot din spital…
A doua zi Guvernul a propus ordonanța pentru înghețarea pensiilor și salariilor…
Posted in Editoriale
2 Comments
Mișcarea Populară s-a topit. Dintr-o umbrelă a devenit o pălăriuță
Scenariul Mișcării Populare – așa cum l-am înțeles eu parcurgând declarațiile mai multor lideri – avea două componente foarte importante, amândouă legate de alegerile de anul viitor. Prima era aceea de a prezenta votanților un PD-L schimbat, primenit după toate tentațiile corupției de la guvernare. Teza asta a căzut, pentru că discursul ce dezvoltă conceptul Albă ca Zăpada în jurul Noii Republici lovește deopotrivă în Putere și Opoziție, fiind practic imposibil să existe pe piață două formațiuni ce să reprezinte „dreapta reformată și anticorupție”. A doua componentă a scenariului era de a impune un sistem de vot inspirat de melodia celor de la ABBA, „câștigătorul ia totul”, și atunci partidele de la guvernare nu puteau risca să se irosească vreun vot care nu merge la USL. Și scenariul ăsta a căzut – din motive de aliați maghiari – așa că motivul pentru care UNPR ar fi intrat în combinație au dispărut. Vă reamintesc că formațiunea lui Gabriel Oprea, datorită racolărilor de primari din ultima vreme, este favorizată de comasarea alegerilor locale și parlamentare și de un vot uninominal cu o compensare locală, adică exact soluția propusă de democrat-liberali.
Părea că tehnic Mișcarea Populară a murit înainte de a se naște. Totuși, se pare că democrații – ajutați și de Traian Băsescu – sunt în căutarea unei alianțe care să schimbe ceva din imaginea actuală a partidului. Adică nu au reușit construcția unei umbrele sub care să se aascundă de voturile negative, dar caută o pălăriuță despre care speră să fie atât de comentată încât să nu se mai vadă că o poartă aceiași Mărie. Cel puțin așa reiese din implicarea președintelui țării în rezolvarea conflictului care macină PNȚCD. Să fie o alianță cu țărăniștii soluția ca democrat-liberalii să se prezinte la alegeri cu o pălărie nouă? În fine, pălăriuță.
PS Un prieten care trăiește de pe urma consilierii politice mi-a atras atenția asupra unui fapt. Metoda de atribuire a mandatelor de parlamentar susținută de PD-L este profund dezavantajoasă pentru Noua Republică, sigur, dacă formațiunea va avea candidați la alegerile de anul viitor, așa cum e pentru orice partid nou apărut. Alba ca Zăpada ar fi fost avantajată de păstrarea sistemului din 2008, care a solidificat poziția PNL în Parlament.
Posted in Editoriale
1 Comment
Boc și Blaga…banc
Cică-l cheamă Boc la el pe Blaga să-l certe că lipsește de la ședințele de partid:
-Măi Vasile, ce exemplu dăm noi membrilor simpli? De ce n-ai venit la ultima ședință de partid?
-Emile, dacă știam că e ultima veneam…
Posted in Editoriale
Leave a comment
Boc la schi şi „mătănii” pe Facebook… bancuri noi
Cică Boc era pe pârtie la Sinaia. Pe umeri căra o pereche de schiuri foarte mici… Îl vede unu’, îl recunoaşte şi-l întreabă:
-Domnule prim ministru, de ce aţi ales schiurile astea? Veţi alimenta toate glumele despre înălţimea dumneavoastră…
-Nu e asta, le-am luat pentru că iarna asta plănuiesc să-mi iau numai vacanţe scurte… 2-3 zile cel mult.
O tânără la spovedanie:
– Părinte, eu…
– Ştiu, fiica mea, ce ai făcut, că suntem prieteni pe Facebook, am văzut poze, am citit ce ai scris pe perete… Mi-a fost destul.
– Şi ce trebuie să fac ca să fiu iertată, părinte?
– Să dai like la 10 mănăstiri.
Posted in Editoriale
3 Comments
Până să scoată aur, Roșia Montana scoate la iveală ce e mai urât în presa românească
Compania care vrea să se ocupe de extracția aurului de la Roșia Montana are o lungă istorie a relațiilor cu presa. Nu mă opresc asupra ei, dar de multe ori în ultimii ani tăcerea a luat locul unor seriale de dezvăluiri ce păreau că nu se vor opri niciodată… Ce mă interesează este cum niște clipuri publicitare idioate ( un fel de drepturi la replică citite pe niște imagini fără legătura cu mina de aur) au schimbat agenda unei țări.
Sunt 3 televiziuni private care sunt axate pe știri. Una dintre ele avea contract de publicitate la data când Traian Băsescu a redeschis subiectul Roșia Montana Gold Corporation și totuși l-a tratat, la buletinele de știri și la talk-show-uri. La celelalte două, însă, furia a atins cote maxime. Sincer, eu cred că indignarea era justificată, pentru că un politician nu are de ce să susțină public afaceri private, doar că indignarea n-a ținut mult. La puțin timp, lupta cu Băsescu a continuat, dar s-a mutat pe alte fronturi, chestiunea aurului dacilor jefuit de străini fiind abandonată.
Aș fi crezut că domnii cândva indignați au citit pliantele Gold Corporation și, brusc luminați, au zis „Da, domnule, ăștia au dreptate!” . Mai credibil mi se pare, însă, că șefii lor au fost convinși de prezența clipului idiot ( dar scump) în „playlist-ul” calupurilor publicitare ale posturilor tv.
Cred că, până să ia contact cu aurul din adâncuri, corporatiștii au început prin a înțelege mecanismele prin care poți ajunge la el, iar până la măruntaiele pământului te mănâncă cei care-l populează.
Posted in Editoriale
12 Comments
Un banc cu Băsescu, unul de criză și unul de toamnă-iarnă…
Cică doi condamnați la moarte își așteptau sentința. Călăul îl întreabă pe primul: Care e ultima ta dorință?
-Aș vrea să mai prind instalarea lui Băsescu pentru un nou mandat…
-Dar a ta? Întreabă călăul, întorcându-se spre celălalt.
-Aș vrea să mă omorâți primul!
Doi naufragiați ajung înot pe o insulă pustie. Primul strigă, izbucnind în lacrimi:
-Suntem pierduți! Nimeni nu ne mai găsește aici!
-Stai liniștit, ne găsesc ei. Datorez un milion de euro unei bănci…
Doi urși se pregătesc de hibernare. În timp ce intră în peșteră, unul dintre ei întoarce capul spre pădurea acoperită de un covor de frunze uscate și spune:
-Poate anul ăsta reușesc să mă trezesc puțin mai devreme să-l văd pe ăla de le lipește la loc în copaci…
Posted in Editoriale
7 Comments
O fetiță mutilată pe viață… unde eram noi în timpul ăsta?
*Când avea 4 ani, fetiței i-a fost decupată o buză cu lama *În decembrie 2010, mâna i-a fost crestată cu un cuțit și rana a fost lăsată să putrezească
Am aflat câteva amănunte terifiante din cazul abominabil al asistentei maternale Fănica Grădinaru din Bragadiru, arestată pentru torturarea unei fetițe care avea 4 ani și a unui băiețel care avea 7 ani. Cel puțin fata este mutilată pe viață din cauza torturilor iar amândoi copiii sunt marcați psihic pentru foarte mult timp, dacă nu cumva pe toată viața. O să redau câteva episoade din drama trăită de cei doi minori cu mențiunea că toate aceste atrocități s-au consumat în timp ce autoritățile statului erau plătite să le monitorizeze viața!
Copiii au ajuns în octombrie 2007 în grija soților Fănica și Mitică Grădinaru. Rămăseseră singuri pe lume după ce tatăl lor le omorâse mama. Soții Grădinaru aveau și ei doi copii, o fată care acum 18 ani și un băiat de 10 ani. Din probele strânse de procurori se pare că una dintre distracțiile băiatului familiei Grădinaru era să facă boacăne, să spună că de vină sunt cei doi orfani de mamă și apoi să asiste la torturile la care erau supuși.
Copiii erau bătuți cu bâta, cu coada măturii, cu orice îi cădea asistentei în mână. Una dintre pedepsele preferate ale asistentei maternale era să-i bage pe copii în cada plină fie cu apă rece gheață fie cu apă clocotită. Din cauza bătăilor, copiii erau îmbrăcați mereu cu haine cu mâneci lungi.
Pe la mijlocul lui 2010, Fănica a descoperit o nouă tortură. Specula dragostea băiețelului pentru sora lui mai mică și o tortura pe micuță sub ochii fratelui. Exemplu identificat de procurori: băiețelul făcuse ceva ce, în viziunea femeii, merita o pedeapsă aspră. Fetița a început să țipe, probabil intuind că ea va fi cea lovită. Asistenta a luat o lamă și i-a decupat fetei buza superioară. Această mutilare se poate vedea încă pe fața ei. Tot legat de mutilări permanente este și ruperea a jumătate din nasul fetiței în timpul unei alte pedespe preferate, lovirea fetiței cu capul de wc… Aceste mutilări sunt proba că asistentele sociale ( arestate și ele în cauză) nu au vizitat copiii avuți în supraveghere. (mai mult…)
Posted in Editoriale
4 Comments
Lee Wilkins prins și cu ajutorul colegilor din telefonia mobilă
Lee Wilkins, fostul manager de la Vodafone, a fost reținut de procurorii bucureșteni în dosarul mașinilor de lux care au ajuns în Orientul Mijlociu, în timp ce proprietarii lor de drept le declarau în fals ca fiind furate.
Interesant – mai mult ca lecție umană – este că, în cadrul urmăririi penale, Lee Wilkins a avut telefoanele ascultate, lucru perfect normal în astfel de cazuri de anvergură. Procedura normală este ca, după obținerea autorizației de interceptare de la judecător, procurorul care are lucrarea în supraveghere să dea mandatul spre executare polițiștilor. Aceștia îl comunică Servicului Român de Informații pentru aplicarea din punct de vedere tehnic a deciziei judecătorilor. Pentru a pune mandatul de ascultare în aplicare, SRI cere companiei care administrează postul telefonic să deschidă linia telefonică respectivă pentru interceptare. Astfel, foști colegi ai lui Wilkins din industria de telefonie mobilă știau că telefonul său e ascultat. (mai mult…)
Posted in Editoriale
1 Comment
Tensiuni între PD-L și UNPR pe tema Mișcării Populare
O declarație recentă a lui Cristian Diaconescu, legată de o eventuală „topire” doctrinară a UNPR în Mișcarea Populară pe care o coc pedeliștii, confirmă niște zvonuri care circulau de ceva vreme. E vorba de faptul că, indiferent de declarațiile publice ale liderilor „unioniști”, în acest partid există niște calcule privind participarea la alegeri în cadrul unei asocieri.
UNPR este un partid care a reușit o performanță demnă de invidiat. Nu au reușit să atragă nicio personalitate destul de puternică și, mai ales, populară care să fie o locomotivă „la centru”, dar au făcut o rețea în țară de personalități cu mari șanse de a fi primii într-o cursă electorală locală. Asta înseamnă că, dacă alegerile locale rămân în iunie, UNPR este avantajată de o candidatură singură, pentru că altfel toate personalitățile adunate în ultimul an ar trebui să „lucreze” pentru pedeliștii loviți de voturile negative în loc să profite ei de propria notorietate.
Pentru alegerile parlamentare – tot în eventualitatea în care alegerile rămân la date diferite – lucrurile se schimbă, UNPR fiind avantajată de o asociere, dar… va fi prea târziu, pentru că e greu de crezut că PD-L va oferi o umbrelă de vreme rea fără a primi la schimb una pentru impasul în care se află și ei.
Lucrurile s-ar putea schimba dacă alegerile se unesc, în paralel reușind și mișcarea cu introducerea votului uninominal necompensat, adică „primul clasat e admis”.
În acest caz toate partidele din actualul arc guvernamental sunt practic obligate să nu permită „irosirea” niciunui vot care nu merge la USL, cursa electorală fiind pe viață și pe moarte, dar asta e altă discuție.
Posted in Editoriale
1 Comment