Mișcarea Populară și Noua Românie se văd la o țuică… banc

Publicat in 3 octombrie 2011 de Alecu Racoviceanu

Cică Mișcarea Populară și Noua Românie se întâlnesc seara, după serviciu, și, la un pahar de tărie, încep să spună vrute și nevrute.

-Băi, am avut un vis azi-noapte, spune Noua, se făcea că îmi era poftă de o ciorbă. Pun carnea la fiert, niște legume și, brusc, îmi dau seama că n-am mărar. Plec repede, iau un avion și zbor în Canada să iau mărar…

-Ah, zice Mișcarea, asta nu e nimic, eu am visat că m-a părăsit nevastă-mea. Stăteam singur în casă și, deodată, sună la ușă. Răspund cu greu și, ce să vezi? Era Elena Udrea! Îți dai seama, fericit, o invit în casă. O servesc cu un suc. Începem să vorbim, foloseam tot arsenalul de cuceritor când… sună iar la ușă. Deschid și ce să vezi? EBA! În altă conjunctură nu aș fi stat pe gânduri, dar acum, mai ales că apucasem să-i promit vrute și nevrute celei dinăuntru, o poftesc să plece… Ea nu și nu, dar am insistat și a dispărut…

-Păi bine, mă, știai că eu sunt singur, că monarhistele mele au 100 de ani, de ce n-ai trimis-o la mine?

-Ah, știam că ești în Canada…

Posted in Editoriale | 3 Comments

Mioriţa – connecting people…

Publicat in 30 septembrie 2011 de Alecu Racoviceanu

Nokia pleacă din România pentru că… Android, IPhone, Blackberry. Accizele de la anul cresc pentru că… iar ne-a prins perioada de calculare când euro creşte din cauza problemelor internaţionale. Acum doi ani salariile şi pensile scădeau pentru că… Lehman Brothers falimentase. Acum, ele nu cresc la loc pentru că… SUA şi Grecia s-au împrumutat peste măsură. Primarul din Năvodari crede că nu a avut turişti pentru că… bulgarii şi turcii fabrică alge şi le trimit la noi.
Dacă auzi permanent aceste scuze cum să nu crezi şi că vreun stat duşman are o fabrică unde asamblează politicieni, guvernanţi, opozanţi şi apoi le dă drumul pe străzile noastre?
O întrebare totuşi rămâne: unde sunt produşi cei care-i şi votează?

Posted in Editoriale | 4 Comments

Mişcarea Populară şi comasarea alegerilor… avantaje şi dezavantaje pentru cei chemaţi să le sprijine

Publicat in 25 septembrie 2011 de Alecu Racoviceanu

Două subiecte par să ocupe mai toată atenţia liderilor PD-L în ultimul timp ( asta dacă nu sunt ocupaţi să-l injure pe Regele Mihai şi apoi să-şi ceară scuze) : organizarea conglomeratului Mişcarea Populară şi comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare de anul viitor. Îmi permit să trag câteva concluzii privind argumentele pro şi contra din interiorul fiecărui partid din cele chemate sau care doar simt un impuls lăuntric de a participa la demersurile electorale.
Trebuie avute în atenţie două elemente. Primul este că alegerea primarilor se va face dintr-un singur tur de scrutin ceeace face inutilă ( poate chiar prostească ) aruncarea “iepuraşilor” în cursă pentru că ei ar fi condamnaţi la a sta 4 ani pe bară. Al doilea element este că planul include şi alegerea parlamentarilor după principiul uninominalului perfect, adică primul clasat intră în Cameră, ceeace presupune iar un efort conjugat şi nu o disipare a alegătorilor.
PD-L este evident marele câştigător al celor două idei. Organizarea unei mişcări în care PD-L să se “piardă” pare chiar mai eficientă decât simpla schimbare a siglei şi culorii de bază. Comasarea le este folositoare pentru că presupune un singur efort naţional pentru a spăla imaginea candidaţilor de balastul al reducerilor cheltuielilor.
Partidul Poporului Dan Diaconescu are avantaje din organizarea unei mişcări ample pentru că la nivel local nu are destule personalităţi  destul de puternice pentru a câştiga din primul tur  localităţi importante, dar pentru parlamentare ( unde votul este predominant politic) are un vehicul de imagine destul de puternic pentru a ridica imaginea candidaţilor din toată ţara. Aşa că, pentru cel mai nou partid din România, dacă se comasează alegerile, avantajul ar fi să nu intre într-o alianţă, iar dacă ele rămân separate, ar trebui să facă alianţa pentru locale şi să iasă din ea pentru parlamentare. Dacă planul pedeliştilor merge până la capăt, se comasează şi se modifică şi modul de vot la deputaţi şi senatori, atunci Dan Diaconescu ar trebui să accepte invitaţia de a intra în Mişcarea Populară.
UNPR are, după mine, o situaţie exact diferită. La nivel local a reuşit să adune destui primari care au şanse reale de a câştiga din primul tur, dar la parlamentari stau mai prost decât prezumtivii aliaţi. Aşa că, dacă alegerile se vor desfăşura în iunie şi noiembrie, avantajul ar fi să meargă singuri la locale şi să caute cu orice preţ o alianţă pentru parlamentare, alianţă care să suplinească absenţa unei doctrine în concordanţă cu poziţia în arcul guvernamental. Dacă alegerile se comasează, UNPR cred că va căuta să fie într-o alianţă.
PNG-ul lui Gigi Becali, PIN-ul Laviniei Şandru şi PNŢCD-ul cui l-o vrea nu au altă şansă decât de a intra în alianţă şi să spere că aportul de structuri în ţară le va aduce la negocieri cât mai multe locuri eligibile.

Posted in Editoriale | 2 Comments

Cum le-a luat Regele Mihai locul lui Voiculescu, Vîntu, rezerviştilor, bugetarilor, profesorilor… etc

Publicat in 23 septembrie 2011 de Alecu Racoviceanu

De ceva timp privesc impasibil un mic război, care nu mă afectează direct, dar din când în când, în momentul când se mai încinge, mă stropeşte pe haine cu flegmele schimbate de combatanţi. E vorba de lupta declaraţiilor dintre Casa Regală şi Palatul Cotroceni. Ecranele televizoarelor sunt ude pe dinăuntru de verva celor ce se înfruntă… din întregul peisaj lipseşte un singur element, motivaţia. Ce-i mână în astă luptă şi pe Traian Băsescu, pe admiratorii săi, dar şi pe cei ce par să fi făcut o fixaţie din regalitate şi reprezentanţii săi? Ca să fac o glumă, sunt atâtea divorţuri interesante, bătăi de stradă, de ce stăm ore întregi şi dezbatem de s-a întâmplat acum 60 de ani? Chiar mai interesează pe cineva, în afara istoricilor, ce şi cum a făcut fiecare personaj al vremii?

Şi totuşi o motivaţie există, iar ea ţine de alegeri – ca mai tot ce se petrece în ţara noastră devenită o uriaşă pepinieră de voturi – dar nu, cum greşit s-a spus, de atragerea de voturi, ci de formarea de voturi negative şi împotriva taberei adverse.

E clar că pedeliştii, indiferent sub ce culoare sau umbrelă vor candida, se vor confrunta cu un val uriaş de voturi negative. Beneficiarii sunt, tot clar, useliştii, tocmai de aceea şi cuminţenia celor din Uniune chiar dacă uneori sunt umiliţi sau trecuţi în planul al doilea. O soluţie electorală ( una dintre zecile ce vor fi aplicate până la alegeri) este capacitarea unor voturi negative şi împotriva taberei adverse. Din acest punct de vedere se va încerca transmiterea mesajului că liderul liberal Crin Antonescu are un singur plan, să pună mâna pe putere şi apoi să reinstaureze monarhia… Părerea mea e că e o tâmpenie, dar cu un potenţial destul de bun pentru a fi crezută de tipi cu o aplecare genetică de a se speria că le ia Voiculescu sarea, Vîntu poşta, în timp ce rezerviştii le fură pâinea de pe masă…

Acum, când am urmărit şi a doua “baterie de prăştii” a preşedintelui, cel puţin aia cu transformarea Parlamentului în Constituantă e de vis, îmi e tot mai clar că useliştii se duc singuri spre Campania negativă la care vor fi supuşi, comentând la infinit tot ce se spune despre Rege. Gesturi precum iniţiativa unui liberal, Puiu Haşşoti, de a-l chema pe Mihai I în Parlament par făcute să-l irite pe Traian Băsescu şi par victorii împotriva sa şi a oamenilor săi dar de fapt nu vor face decât să uşureze truda celor ce la anul vor spune: “Votaţi USL şi Regele va pune mâna pe ţară!”

E o campanie ce aproape a avut succes în 1996 şi nu pornise de la acte atât de publice, ci de la un interviu acordat de candidatul de atunci, Emil Constantinescu, unui ziar obscur al diasporei din America!
Pe de altă parte, sondajele făcute acum 2 ani când Principele Radu a vrut să candideze la preşedinţie demonstrează că ideea de monarhie nu mai atrage voturi…
Schema este foarte simplă, se demonizează o “ţintă” şi apoi rivalul politic este lipit de ea. A ţinut de câteva ori de ce n-ar mai ţine o dată?

Posted in Editoriale | Leave a comment

Piedone … Sectorul sau Capitala? Update: a ales Sectorul!

Publicat in 20 septembrie 2011 de Alecu Racoviceanu

Discuţiile despre candidatura lui Cristian “Piedone” Popescu la Primăria Capitalei m-au făcut să revăd legile privind autorităţile publice locale. Chiar modificată în acest an ( prin Legea 129, care stabileşte alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin) legea e neschimbată din 2004 în mai multe privinţe printre care şi limitarea candidaturilor.

Astfel, legea iniţială, 67/2004 spune, la articolul 6, alineatul 5, “O persoană poate candida pentru un singur consiliu local şi un singur consiliu judeţean şi numai pentru o singură funcţie de primar”.
Asta îmseamnă că Piedone trebuie să renunţe, ca să meargă la Primăria Generală, la poziţia pe care ar câştiga-o sigur, cea de primar al Sectorului 4.

Evident, se bucură de destulă notorietate pozitivă ca un candidat susţinut de el să câştige primăria de Sector, dar cred că mai e prea mult de lucru ca să strângă, dintr-un singur tur, destule voturi pentru a ieşi din primul tur primar al Capitalei. Oricum nu dacă mizează doar pe structurile Partidului Conservator şi pe o masă iluzorie de susţinători ai lui Dan Voiculescu… aşa că se pune întrebarea: dă Piedone vrabia din mână pentru cioara de pe gard? Cred că ar face asta, ştiindu-l un tip pragmatic, doar dacă ar avea asigurată şi susţinerea unui alt partid, poate nu mai organizat, dar măcar mai viu în Capitală decât partidul Antenelor… Şi asta mă duce cu gândul la una dintre declaraţiile lui Dan Diaconescu despre un candidat surpriză al partidului său – sau susţinut de Partidul Poporului – şi la faptul că pe o listă scurtă a numelor vehiculate pentu această poziţie este şi numele actualui primar de la 4.

Update: Chiar dacă în comunicatul în care-şi anunţă renunţarea la candidatura la Primăria Capitalei, Cristian Popescu susţine că există sondaje care-l dau câştigător, eu cred că pur şi simplu, lipsit de altă susţinere în afara partidului lui Dan Voiculescu, el a ales să se limiteze la un loc pe care-l câştigă sigur, Primăria de Sector.

Astfel el devine al doilea, după Adrian Chiliman, care renunţă la visul de a conduce Bucureştiul, preferând să candideze din partea USL la sectoare. Se pare că al treilea care va abandona gândurile de mărire va fi Marian Vanghelie, ale cărui relaţii cu şefii PSD par să revină la normal.

Pe surse se spune că în schimbul renunţării lui Piedone, PC va primi candidatura la Sectorul 6, deşi vor apărea multe discuţii, Sorin Oprescu preferându-l pe Dan Darabont, iar liberalii pe Rareş Mănescu.

Posted in Editoriale | 2 Comments

Cine rupe primul blocul care-l găzduieşte? Lăzăroiu sau Voiculescu?

Publicat in 19 septembrie 2011 de Alecu Racoviceanu

Lupta dusă de cele două forţe ce se vor înfrunta pentru supremaţie în România se transformă într-o cursă pentru a vedea care dintre ele se va destrăma prima. USL sau PD-L? Amândouă sunt acum în momentul în care îşi testează soliditatea. În USL problemele se cunosc, frecuşuri la Iaşi, de dragul conservatorului Tudor Ciohodaru, vor apărea şi la Bucureşti, unde aceiaşi conservatori l-ar vedea pe Cristian “Piedone” Popescu în locul doctorului Sorin Oprescu… Toate sunt de natură de a transforma relaţiile dintre Dan Voiculescu, Victor Ponta şi Crin Antonescu într-un butoi de pulbere. Va exploda? Posibil, e greu deocamdată să intuim ce se va întâmpla în tabăra Opoziţiei, până unde va forţa nota Voiculescu, în speranţa că-şi va creşte rolul în USL.

În tabăra Puterii, însă, s-a petrecut un lucru de natură să strice echilibrul fragil care-i ţinea pe toţi la un loc. E vorba de demiterea lui Sebastian Lăzăroiu. Mărturisesc, fiind în direct la o emisiune tv când s-a anunţat debarcarea sa din Guvern, am fost tentat să cred că e vorba de o mişcare inteligentă care îl “dezbracă” pe fostul consilier prezidenţial de haina plină de flegmele neajunsurilor celor năpăstuiţi de deciziile ministeriale, lăsându-i libertatea de a organiza mult prea discutata Albă ca Zăpada, fie ea partid nou sau doar o umbrelă care să adune structuri din întreaga societate. (mai mult…)

Posted in Editoriale | 2 Comments

Gitenstein, un nume uitat de cei care s-au grăbit să injure vizita lui Băsescu în SUA

Publicat in 15 septembrie 2011 de Alecu Racoviceanu

Abia miercuri seara, unul dintre cei care au atacat vizita lui Traian băsescu în SUA, Victor Ponta, a amintit un nume care sigur a fost vital în felul în care a decurs această “operaţiune” a diplomaţiei româneşti. Este vorba de ambasadorul la Bucureşti Mark Gitenstein, un personaj care şi-a făcut mereu simţită prezenţa în momente vitale pentru imaginea preşedintelui României. Practic, din momentul în care în ţară s-a aflat că Traian Băsescu este invitat la Casa Albă de vicepreşedintele Joe Biden, cea mai bună soluţie era precauţia în a dezbate evenimentul. De ce spun asta?

În primul rând pentru că Gitenstein este un apropiat şi un protejat al adjunctului lui Barak Obama. Biden a şi încercat întâi să-l impună pe diplomat ca şef într-o structură de combatere a corupţiei de la Washington, dar s-a ciocnit de opoziţia Congresului. Postul de la Bucureşti a fost cea mai mare funcţie cu care Biden şi-a putut răsplăti prietenul. Gitenstein ajunge aici într-o perioadă încâlcită pentru ţara noastră, iunie 2009, dar devine rapid un “iniţiat” în cum decurgea campania electorală. Asta mai ales prin relaţia personală pe care o avea cu unul dintre strategii străini ai campaniei de realegere a preşedintelui.
(mai mult…)

Posted in Editoriale | Leave a comment

Bancuri de pe net cu Osama bin Laden

Publicat in 11 septembrie 2011 de Alecu Racoviceanu

Bin Laden este mort. E uluitor ce pot face americanii atunci când le pică rețeaua de Playstation

Printre alte știri, Chuck Norris se va întoarce din vacanța pe care a petrecut-o în Pakistan…

Osama bin Laden – campion la de-a v-ați ascunselea – 11 septembrie 2001 – 1 mai 2011

O înregistrare video tocmai a apărut, în care Osama bin Laden anunță că gruparea Al-Qaeda își asumă responsabilitatea asupra morții sale

Osama a vrut să moară, doar trăia în Pakistan deja de 10 ani

Satana îl va părăsi pe Hitler: Îmi pare rău Adolf, am cunoscut pe altcineva…

Bill Clinton a încercat, dar a eşuat. George W. Bush a încercat, dar a eşuat. Barack Obama a încercat şi a reuşit. Morala? Dacă vrei să omori pe cineva, angajează un tip de culoare!

Organizatorul atentatelor de la 9/11 a murit. Serios? Mie mi se pare că George W Bush e mai sănătos ca niciodată

Posted in Editoriale | 2 Comments

Udrea la o galerie de artă… banc

Publicat in 9 septembrie 2011 de Alecu Racoviceanu

Intră Elena Udrea la o galerie de artă din Paris. Se gândeşte că dacă ia şi un tablou, nu numai genţi şi pantofi din capitala Franţei, imaginea ei se va îmbunătăţi. Vede o pictură, îi place şi îl întreabă pe custode cât costă.
-200.000 de euro, stimată doamnă.
-Vai, e prea mult, nu pot plăti atât pe un tablou!
-Atunci 150.000, doar pentru că sunteţi o persoană cunoscută…
Flatată, Udrea acceptă.
-Vai, merci monsieur, îl iau. Vă rog să-l trimiteţi la hotel…
-Sigur, pe ce nume?

Posted in Editoriale | 2 Comments

Cum ar putea accepta USL comasarea alegerilor

Publicat in 5 septembrie 2011 de Alecu Racoviceanu

Comasarea alegerilor de anul viitor undeva la data de 18 noiembrie 2012 este o idée a celor de la Putere – foarte aproape de a fi aplicată – este aruncată pe piaţă sub pretextul că se va face o economie considerabilă prin pregătirea unui singur rând de urne, secţii de votare, comisii… de fapt, este evident, această propunere ascunde dorinţa de a muta alegerile locale dincolo de vară, când primarii norocoşi în materie de fonduri pot prezenta alegătorilor lucrări terminate, iar partidele ar avea zeci, poate sute, de “locomotive” electorale la nivel local, ştiut fiind că majoritatea personalităţilor au fost deja atrase în mrejele puterii. Alte avantaje enumerate sunt mobilizarea pentru o singură zi a “comandourilor” şi economia la “convingerea” fiecărui alegător scos din casă şi urcat în autobus. Dar, deşi pare bizar, şi Opoziţia ar putea găsi unele avantaje în această comasare.

În primul rând, în opinia mea, marea problemă a anului electoral 2012, pentru USL, este aceea că alegerile locale, jucate pe mize ieftine ca mită electoral şi axate pe personalitaţi cu influenţă zonală, pot fi câştigate relative uşor de Putere. Apoi, după ce ţara ar fi învelită cu un voal portocaliu ( verde, albastru… chiar nu are importanţă) votarea parlamentarilor s-ar face de la sine. Comasarea ar feri alegerile parlamentare de influenţa acestor influenţi pe propriile tarlale. De asemenea, unirea alegerilor ar stopa trădările din teritoriu, pentru că oamenii sunt mai puţin tentaţi de fugă dacă Guvernul de la care se alăptează nu mai este sigur pe poziţie. Aceiaşi oameni-locomotivă ar fi implicaţi în propriile campanii şi nu ar maid a atenţie parlamentarilor ce ar fi beneficiat altfel de sprijinul lor.

Un alt avantaj este acela că votul pentru aleşii locali va fi mult mai politizat decât dacă s-ar desfăşura singur. Mesajul de atragere a votului negativ va fi mai uşor de indus în cadrul unei campanii de partid la nivel naţional, legarea unuia sau altuia de partidul pe care-l reprezintă fiind mai uşoară în cadrul unei lupte la centru între partide, undele de şoc ale acestor mesaje ajungând la publicul sensibilizat şi interesat de o campanile cear putea schimba viaţa de la nivel guvernamental până la cel al consilierului ce-l reprezintă-n primărie. (mai mult…)

Posted in Editoriale | 3 Comments
« Postari mai vechi
Postari mai noi »