Spun și eu asta acum, în preajma Zilei Naționale, pentru că are mare legătură cu spiritul românesc, cu hei-rupismul nostru emoțional și cu faptul că până și Miorița a bocit doar 3 zile de grija ciobănașului ghinionist.
În a patra săptămână de comemorare a tragediei din clubul Colectiv, o instanță, Judecătoria Sectorului 4, a zis că ucigașii din crematoriul muzical pot fi cercetați în arest la domiciliu. Asta după ce – cu ceva timp în urmă – judecătorii au spus că și pirotehniștii care au aprins artificiile și au vrut să falsifice probele de la dosar pot sta liniștiți la ei acasă.
Te așteptai ca lumea- indignată de tragedie și sufletește participantă la durerea familiilor victimelor – să sară-n sus de doi metri, ca atunci când a fost eliberat Cristian Piedone Popescu, primarul care a avizat frima care deținea clubul.
Aiurea!
Toți, empaticii, nepăsătorii, vocalii și manifestanții tăcuți, absolut toți erau ocupați cu scormonitul în noroi după urme ale lui Raed Arafat sau priveau în soare, cătând pete ale gesturilor acestuia.
Și – servindu-ne probe-n apărare lor – patronii au înregistrat prima victorie în instanță.
În loc să le fie frică lor să mai patroneze cimitire cu servirea la bar, patronilor veroși li se rupe, iar temători trebuie să fim tot noi, cei care mergem în dughenele lor! Noi căutăm cai verzi pe pereți, faxuri plimbate de pompieri idioți, reglementări ale primăriilor, iar criminalii efectivi ai tragediei ies din arest.
Condiția esențială a reușitei sociale a unei anchete de omor este să-l oprești pe nemernicul care a mânuit pistolul și apoi, cu ăla-n cătușe, începi să-i cauți pe cei care i-au dat permisul de armă, pistolul și cartușele.
La #Colectiv… e invers!
