De la început vreau să spun că nu îmi doresc să blamez Evenimentul zilei pentru că a publicat ştirea cu acuzaţia adusă lui Cristian Tabără. Orice gazetar bun ar fi publicat o asemenea ştire, senzaţională prin alipirea imaginii lui Tabără, blând, cult, cu cea a unui suspicionat de pângărirea unei copile. Reclamaţia s-a dovedit că exista, chiar dacă într-o formă ciudată, un copil povesteşte ceva în secţie şi poliţia se autosesizează. Nu o să mă dau nici mare fan al realizatorului tv, emisiunile lui la Pro nefiind pe structura mea, nici nu o să spun că i-am urmărit activitatea la TVR. Nici măcar acum nu dau o căutare pe Google să mă dau deştept că ştiu cu ce se mai ocupă, dar… după cât rău i-am făcut toţi, nu mă pot abţine să nu-i urez „casă de piatră” şi să-i dea Dumnezeu putere să ne uite cât mai repede!
Apare o ştire, suntem toţi preocupaţi, implicaţi, fiecare amănunt contează. Îl comentăm ca şi cum lumea începe şi se sfârşeşte cu noi. Adâncim orice crestătură mică i-a dat viaţa subiectului nostru. Uităm ceva, însă. Soarta ştirii de ieri este pecetluită în momentul în care apare cea de azi. O uităm, ne aruncăm asupra celei noi cu aceiaşi seriozitate de ieri, cu forţe proaspete, deşi de cele mai multe ori folosim aceleaşi cuvinte ca în cazul precedent.
Rămâne totuşi o urmă. Trebuie să faci asta de mii de ori ca să apuci măcar o singură dată să te gândeşti că poliţia, procuratura, organe de anchetă diverse dau soluţii la care nu ne gândim când, furaţi de imaginea noastră pe televizor, vorbim, condamnăm. Urma rămâne subiectului, el e cel care nu uită ştirea de ieri. Pentru el rămâne actualitate pentru mulţi ani. De aia mă rog ca Tabără să aibă rezistenţa sufletului pe măsura trupului.
În rest, să nu credeţi că vorbăraia schimbă conştiinţe. O să-mi asum un gest oribil, pe care îl justific în ochii mei prin aceea că trebuie să înţelegem odată, noi ziariştii ce rămâne în urma polologhiei zilnice. Rănile unui grup mic şi râsul mulţimii. A apărut primul banc cu Mădălina Manole, semn că românul e tot român. Da, citiţi corect! Cică preşedintele se plimba şi nimereşte la părinţii Mădălinei Manole. Bucuroşi, îl invită să stea jos „Beţi ceva? O tărie? Dar… nu mai e nimic pe aici, a băut aia mică tot!”
3 Responses to Cristian Tabără