După ce trei zile mi-am mânjit tastatura cu rahaturi politice, simt nevoia să spun pe nerăsuflate două bancuri noi, care nu-şi aveau locul alături de prea buna glumă a reformării PDL.
Primul… Cică într-un mic sat evreiesc moare rabinul şi, după un an, comunitatea decide că văduva lui se poate căsători din nou. Singurul bărbat liber era măcelarul, şi văduva acceptă, deşi era obişnuită să trăiască alături de un intelectual. Are loc căsătoria şi vineri, după baia rituală, noul soţ îi spune: Mama mea mi-a zis că la începutul Sabbatului ai datoria să faci dragoste înainte de a merge la sinagogă. Şi o fac.
Revenind de la serviciul religios, soţul zice: Aşa cum spunea tata, ai datoria de a face dragoste înainte de cină. Şi o fac din nou. La culcare, el spune: Bunicul meu zicea că avem datoria să facem dragoste în noaptea de Sabbat. Şi o fac din nou.
Dimineaţa, măcelarul îi zice noii sale soţii: Mătuşa mea zice că un evreu pios îşi începe întotdeauna ziua de Sabbat făcând dragoste. Şi iar o fac.
Luni, femeia merge la piaţă şi se întâlneşte cu o prietenă. Cum merge, dragă, cu noul tău soţ? Ei bine, uite, nu este un intelectual adevărat… dar provine dintr-o familie excelentă!
Al doilea… Un homosexual intră într-o farmacie având în mână o urnă funerară. Sărut mâna, aici e prietenul meu decedat… Şi ce am putea să facem noi cu el? întreabă farmacista. Aţi putea, dacă vă rog frumos, să faceţi nişte supozitoare?
2 Responses to Supozitoare cu cenuşă umană