Cine a avut timp săptămâna trecută, în avalanşa de informaţii despre Mădălina Manole, Nicolae Ceauşescu şi prăbuşirea PDL în sondaje, să observe că din nou au apărut voci în principalul partid de guvernământ care cer schimbarea Guvernului Emil Boc? Nimeni, evident. Mai ales că erau din nou aceleaşi voci, ale europarlamentarilor democrat-liberali, care spuneau mereu şi mereu acelaşi lucru. Şi pare că nu-i bagă nimeni în seamă, în afară de cei cărora le convine că este cineva şi în PDL care gândeşte sau măcar vorbeşte ca ei. Dar ei nu disperă, aşa era acum câţiva ani şi cu Grupul de la Cluj, care nu a avut nici o influenţă în PSD până când, prin intermediul lui Gabriel Oprea, a ajutat la cea mai puternică lovitură primită vreodată de PSD. Din cauza unor asemănări evidente cu social-democraţii clujeni, europarlamentarii au fost numiţi Grupul de la Bruxelles.
Toţi membrii acestui grup sunt foşti favoriţi ai preşedintelui Traian Băsescu şi, la un moment dat, au reprezentat mesajele acestuia. Dar acum? Mai sunt ei voci autorizate? Au vreo forţă? Pot face sau schimba ceva? Greu de crezut dacă rămân singuri…, dar dacă fac şi ei parte dintr-un proiect, atunci lucrurile se schimbă.
E clar că mesajul lor cu schimbarea întregului Guvern nu e viabil pentru PDL, pentru că nu cred că şi-ar putea impune un nou cabinet în Parlament. La fel şi soluţia schimbării greilor din partid care ocupă funcţii în Guvern. Pentru asta ar trebui un impuls de la Traian Băsescu, iar el ca s-o facă nu are nevoie de un mesaj pe blog de la Cristian Preda.
Un lucru mi-a atras atenţia, tot săptămâna trecută, nu i-am auzit pe europarlamentari comentând instalarea Elenei Udrea la şefia PDL Bucureşti, deşi, tehnic, ei ar trebui să-i urască egal şi de neiertat pe toţi vechii din partid.
Şi acum revin la toate cele trei ştiri de săptămâna trecută cărora nu am avut timp să le dăm spaţiul cuvenit. Elena Udrea acţionează în ultimul timp ca şi cum ar fi exponenta unui grup din interiorul partidului, are un grad oarecare de independenţă în acţiunile sale, preşedintele Băsescu fiind preocupat de propria soartă, motiv pentru care nu poate lăsa tăierile de buget la componentele CSAT, dar atacurile Grupului de la Bruxelles o ajută în demersul ei, îi netezesc drumul spre…. ce şi-o dori ea, asta e altă ştire şi nu e de săptămâna trecută. Sau doar, ca o fanfară, adaugă un marş triumfal unui gest ce se consuma oricum.
4 Responses to Grupul de la Bruxelles, putere reală sau simplu megafon? (Ştire de săptămâna trecută)