Primul impuls al meu după ce am văzut votul dat de Parlament în cazul Monicăi Iacob-Ridzi a fost să mă întreb de ce nu demisionează femeia asta. Apoi am văzut că apar şi reacţii ale colegilor ei de partid, Elena Udrea, Sulfina Barbu, Cezar Preda, şi m-am gândit că ”uite, bă, le-a venit şi ăstora mintea la cap”! Apoi am avut ceva timp liber şi mi-am pus alte întrebări.
Prima e să demisioneze de unde? Din Parlament? Şi care ar fi câştigul PDL? Pierde un vot – şi nu e puţin lucru, în condiţiile în care Opoziţia se va trezi cândva – şi se vor organiza alegeri anticipate în colegiul unde fostul ministru a ieşit deputat. Adică în Hunedoara, fieful soţului ei, creditat cu 52% din opţiunile electoratului. Doar dacă Dumnezeu i-a luat minţile lui Tiberiu Ridzi, pedeliştii ar mai putea câştiga în acea zonă un nou mandat! Completez acum prima întrebare: de ce ar fi nebuni cei de la PDL să o facă pe Ridzi să demisioneze din Parlament?
Atunci poate că ei vor ca ea să plece din partid şi să rămână în Parlament. Ar fi, ’or crede ei, un câştig de imagine dacă formal Ridzi nu mai are statutul de membru, dar voteză de fiecare dată cu partidul din care a plecat? Eu nu reuşesc să văd acest avantaj, dimpotrivă, abia atunci se va specula că despărţirea s-a făcut doar de formă. Şi imaginile cu ea dându-i carnetul de partid frumoasei EBA, după ce a jucat ca independentă în campania pentru europarlamentare, sau cele de la festivităţile devenite astăzi subiect de dosar vor curge pe toate ecranele patriei.
Poate că demersul celor din PDL vizează înfăptuirea Justiţiei, după ce şi votul lor a contribuit la blocarea ei? Nu cred că nu au chiar nici un jurist prin preajmă care să le spună că demisia ei din Parlament sau din partid nu mai poate schimba nimic.
Dar absolut nimic… În percepţia publică, fostul ministru al tineretului rămâne pedelistă.
