Nu credeam să apuc să o spun anul ăsta, dar mi-a plăcut ultima prestație a lui Victor Ponta, la o emisiune televizată. A avut o atitudine care m-a pus pe gânduri și m-a făcut să-mi reamintesc câteva din gesturile sale recente, pe care, mărturisesc, le judecasem poate și influențat de discursurile sforăitoare auzite la televizor. Duminică seara, liderul PSD a avut un discurs care părea să trădeze o strategie în a ajunge la Putere, strategie ce poate părea puerilă, mai ales azi, când moțiunile de cenzură ce încheie anul par să se risipească precum colindele cerșetorilor în metrou.
Ascultându-l, mi-am dat seama că unele lucruri luate ca axiome de noi toți s-ar putea să nu fie chiar așa de clare. În primul rând, e povestea alegerilor anticipate care, spusă atunci când trebuie atrase voturi din Coaliția aflată la guvernare, sperie eventualii trădători. Alegerile la termen ar fi în toamna lui 2012, percepția generală fiind că PDL ”are o schemă”, va scoate de undeva bani tocmai atunci pentru a recuceri electoratul. Dar trădătorii vizați de Opoziție pentru eventuala răsturnare a Guvernului – sau chiar suspendarea președintelui – nu cred că sunt cei mai buni parlamentari de la Putere, nu sunt oamenii ce s-ar regăsi pe listele de la viitoarele alegeri. Singura șansă a acestor ”ciurucuri” este trădarea și negocierea unor poziții ferme în noile partide. Da, eu cred că e posibil ca deputați și senatori ce simt că nu vor beneficia de ”schema” PDL din 2012 să trădeze, sacrificând un an de mandat pentru unul pe perioada 2011-2015.
O altă axiomă este aceea că e nevoie de un discurs total opus celui băsescian pentru a avea o șansă de câștig în fața ucenicilor politici ai actualului președinte. Eu nu cred, în ciuda oricărui sondaj de opinie pe tema ”cum îl vedeți pe viitorul președinte al României”. Creșterea Opoziției în sondaje, chiar dacă nu cred că e chiar așa mare cum se spune, așa cum nici căderea democrat-liberalilor nu e așa de dramatică, se petrece pe fondul creșterii nemulțumirii sociale. Or, nemulțumirea maselor se manifestă prin violență, cel puțin verbală. Eu cred că tocmai un discurs violent va duce Opoziția actuală spre un eventual câștig, pentru că, după suferință, oamenii vor să vadă sânge pe geamurile partidelor, flegme zburând dintr-o parte în alta a Parlamentului. Oricum, altfel de soluții în afară de sânge și flegme nu li se vor oferi… sau, în fine, nu prea curând.
P.S.: Insistența lui Ion Iliescu de a-l descrie pe viitorul candidat la Președinție al PSD ca o copie cât mai fidelă a lui Sorin Oprescu devine plictisitoare. Cine știe ceva din dedesubturile acestui partid mă înțelege.
