Nu se poate să nu observi că toți cei patru miniștri care au părăsit cabinetul Dacian Cioloș au făcut acuzații grave la plecare. Sunt ele reale, e acest guvern prins în mrejele diverselor mafii, din Sănătate, sindicate, fonduri europene sau Cultură? Sau poate Cioloș – ajutat de Klaus Iohannis – scoate din echipă tocmai mitomanii?
Cred că adevărul e pe undeva la mijloc. Altul cred că e resortul care-l face pe Cioloș să-și arunce peste bord colaboratorii. Un resort asemănător cu al lui Klaus Iohannis, care-și dă cu orice idee de pământ dacă ea-l costă ”like-uri”.
Să recapitulăm, pe scurt, istoricul celei mai mari și mai rapide remanieri la care a fost supus acest Cabinet.
Pe 14 aprilie, își dă demisia ministrul Muncii – căutând acum pe net mi-am adus aminte că o cheamă Ana Costea, nu că numele ar avea importanță în mica mea demonstrație– ea acuzând că nu e retrasă de pe masa Guvernului ordonanța privind salarizarea, proiectul fiind retras cu o zi înaintea acestei demisii. Ea avea să spună că se propusese un act normativ care nu ar fi făcut decât să producă tensiuni sociale, în loc să repare nedreptăți.
Pe 25 aprilie, își dă demisia ministrul Aura Răducu. Poate-s eu dezinteresat, dar atunci am aflat că o cheamă Aura Răducu și că pleacă pentru că premierul e nemulțumit de activitatea sa. În comunicatul de adio, ne spune că a vrut să schimbe multe în politica acordării finanțărilor europene și că…
Cel mai mare scandal a fost la plecarea ministrului Culturii Vlad Alexandrescu, pe 27 aprilie. I-a ”scăpat” o scrisoare către GDS din care reiese explicit că demisia sa era dorită de grupurile de interese din acest domeniu. Pe acest ministru îl știam, fiind promotorul public al proiectului achiziției ”Cumințeniei pământului”, capcana întinsă românilor pentru a li se testa capacitatea de a băga mâna-n buzunar la fel de rapid cum mânuiesc tastatura.
Acum, Patriciu Achimaș-Cadariu pleacă de la Sănătate și acuză clar că e victima unei mafii care a acționat prin stiloul premierului.
La prima vedere pare că e vorba de pierderi normale când e vorba de o ”armată” de strânsură făcută în grabă, cu un program schimbat de 3 ori în 2 zile. Normal, dacă stai să te gândești că președintele a tăinuit câteva săptămâni bune doar numele premierului, nefiind important să se gândească și la echipa guvernamentală.
Totuși, nu se poate să nu observi că toți cei alungați din Cabinet au încă o trăsătură comună, Toți aveau potențial de scandal public, amenințări cu proteste sindicale, comparații privind cheltuirea fondurilor europene, nerezolvarea rapid-pompieristică a unor scandaluri precum cel de la Operă sau Hexi Pharma.
Dacă e atât de dezinteresat de politică precum se declară, ce-l frământă pe Cioloș că e zarvă? Ideea de tehnocrat – cel puțin potrivit etichetei sub care ne-a fost vândută – e legată tocmai de nepăsarea unei apăsări politice ș dezinvoltura de a face și gesturi nepopulare.
Interesul pentru imagine tocmai acum, când conducerea bicefală a PNL se pregătește să predea mandatul dacă se înregistrează eșecuri la alegerile locale, e interesant. Și nu cred că e legat de numele lui Cioloș, ci, mai degrabă, de menținerea pentru Iohannis a forței necesare pentru impunerea unui nou șef. Oricare ar fi el, chiar și Cioloș. Iar forța lui Iohannis mai stă doar în această balanță ”Like-Dislike”.
