Pe lângă multe alte diferențe între evenimentele din primăvara lui 2007 și vara lui 2012, una sare în ochi: de ce în 2007 nu s-a scandalizat Europa de posibila demitere a lui Traian Băsescu, mai ales că atunci PSD și PNL nu aveau pârghiile politice de acum pentru a transmite mesaje către cancelariile externe?
O explicație o găsim în diferența uriașă dintre documentul prin care s-a cerut atunci demiterea președintelui și cel de acum. În urmă cu 5 ani, comisia parlamentară de anchetă a strâns date, a audiat martori, a obținut chiar demiterea șefului SIE din acea vreme, Claudiu Săftoiu, și deschiderea unei anchete parlamentare paralele privind interceptările telefonice. Acum totul pare o însăilare de decupaje din presă, neargumentate. Cancelariile sunt sensibile la astfel de „amănunte”. O soluție ar fi fost o comunicare mai bună cu partenerii străini ai Guvernului, dar USL a făcut, se pare, două mari greșeli la acest capitol.
Neanticipând forța de informare a partenerilor străini, USL nu a pregătit deloc la acest capitol evenimentul suspendării. O greșeală pare a fi că – ascunzând planul declanșat pe 3 iulie de cât mai multă lume, inclusiv membrilor USL – nu a știut nimic ministrul de externe Andrei Marga. Dacă a știut, atunci el a greșit, pentru că, luni 2 iulie, trebuia să contacteze ambasadorii țărilor UE și pe cel al SUA pentru o discuție informală despre blocajele instituționale din România. În acest fel, ambasadorii ar fi avut de la momentul zero și părerea USL despre evenimente, nu numai pe cea a susținătorilor lui Traian Băsescu. O altă greșeală este că USL nu a încercat să repare legătura cu Teodor Meleșcanu, tăvălit la greu după numirea la SIE, acest serviciu având capacitatea de a transmite în exterior cam orice mesaj dorește.
Citiți povestea comisiei care a pornit pentru a-l demite pe Traian Băsescu și a trebuit să se mulțumească doar cu capul lui Claudiu Săftoiu: PAGINA INTAI.
