O babă vine la preot să se spovedească.
– Ia spune, mamaie, ce păcate te apasă?
– Eh, părinte, uite ce s-a întâmplat. Eram la seceriş şi m-a prins Ion. Mi-a dat o palmă, m-a târât într-o căpiţă de fân…
– Doamne apără şi păzeşte! Ce chinuri ai îndurat…
– Da, părinte, şi în căpiţă mi-a smuls hainele de pe mine şi m-a pus la pământ, cu faţa-n sus…
– Ce animal, câtă suferinţă ţi-a fost dată. Nu te plange, e de la Cel de Sus!
– S-a dezbrăcat şi el şi s-a pus pe mine. Părinte, m-a f… de mi-au
fâlfâit urechile!
– Dumnezeu te va ierta! Dar când a fost asta? Cum a putut viola o femeie atât de în vârstă?
– Păi nu, părinte, că nu a fost acum, ci în urmă cu 50 de ani!
– Şi de ce ai aşteptat atât ca să mărturiseşti?
– Îmi face atât de bine să-mi amintesc…
One Response to Despre stenograme vechi, vechi