Nu ştiu ce-mi place mai mult la actuala putere, Guvernul perfect coordonat ca o maşinărie nemţească sau grupul parlamentar „de coaliţie”, unit sub stindardul acordării primului-ajutor celui pe care l-ai lovit cu maşina. Cred că e singura coaliţie de guvernământ din lume care lasă cabinetul să stea nouă ore în şedinţă şi a doua zi propune un set de măsuri ce ar trebui luate de guvernul ce tocmai îşi hotărâse drumul pentru următorul an. Trăim în schizofrenie şi ar fi distractiv dacă totul s-ar petrece într-un film, dar când pentru nebunia lor scoţi bani din buzunar, viaţa devine urâtă.
Am înţeles de la colegii mei de la secţia de politică faptul că măsurile discutate de parlamentari vor fi propuse Guvernului, după ce totul e deja parafat cu FMI. Adică niciodată. Măsurile discutate de parlamentari, de fapt ca şi cele hotărâte de guvernanţi, sunt doar iluzii, proiecte. Discuţii… altcineva hotăreşte.
Legat de acest „altcineva” a apărut un banc nou, genial, absolut românesc, dacă înţelegeţi ce spun. Cică ajunge Traian Băsescu la poarta Raiului. Se duce direct la Sfântul Petru şi îi spune la ureche: „Auzi, du-te repede la şeful tău şi spune-i că vrea Băsescu să discute ceva cu el despre reorganizarea lucrurilor pe aici!”. Petru îi spune că nu se poate, că ce ar fi dacă fiecare ar intra la Dumnezeu cum ajunge pe Lumea Cealaltă. În fine, după multe discuţii, îl bagă la şef. În cabinet, Băsescu începe să explice, să deseneze scheme pe norişori, să calculeze. Dumnezeu se uita la el, dădea din cap, şi, la un moment dat, spune: „Auzi, am cam înţeles cum vezi tu lucrurile, dar am o întrebare: de ce în toate schemele tale eu sunt vicele?”.
Când văd cum fiecare grup din coaliţie face câte un pachet de măsuri de austeritate şi pe masa FMI ajunge doar ce trebuie, mă întreb ce or spune oamenii ăştia acasă când îi întreabă soacrele cu ce se ocupă. Dar nu-mi bat capul cu răspunsuri, mă gândesc la ei cât se gândesc şi ei la mine! Acum râd maliţios!
