Domnule Viorel Hrebenciuc, cu tot respectul cuvenit, sunteţi un „văcuţă” !

Am lăsat multe zile să curgă de la ultima postare, nu pentru că mi-ar fi neclare evenimentele zilelor care au trecut, ci pentru că ele merg spre o singură direcţie şi această direcţie merită multă atenţie. Prima concluzie pe care am tras-o a rămas, din păcate, şi cea mai sigură, aşa că am lăsat degeaba timpul să curgă.
Concluzia mă îndeamnă să mă adresez direct lui Viorel Hrebenciuc, un tip atât de uns cu toate alifiile încât de vreo 20 de ani credeam că a ajuns să fie producător de alifii cu care se ung de generaţii sforarii mai mici sau mai mari din mai toate domeniile. Ei bine, în ultimul timp s-a dovedit că nu e altceva decât un bou. De fapt nu bou, boul e un fost taur şi asta e deja mult, Hrebenciuc s-a dat toreador, a înfuriat taurul şi apoi s-a costumat în văcuţă şi a început să facă piruete în faţa fiarei învârtoşate. Ce a ieşit? Singurul lucru care se putea întâmpla, taurul a plecat satisfăcut.
Eu îmi dau seama că acum e târziu dar cred că merită să recapitulăm greşelile principale, de copil, făcute de Hrebenciuc. Prima greşeală este comună multor personaje din cele devenite „puşcăriabili” din persoane respectabile. Sunt cei care nu au ales o tabără, mişună după combinaţii şi oportunităţi la marginea fiecărei tabere, promit, fac, desfac, nu dau doi bani pe graniţa care în public duce chiar şi la certuri în familii.
Să fie un an crucial ca ăsta şi tu, Hrebenciucul sforar să te înhaiţi cu grupări- la fel de criminale ca a ta – în care sunt Valeriu Stoica, Prinţul Paul sau Gheorghe „Pinalti” Ştefan şi alte personaje care sunt în umbra singurului tău duşman declarat? În mediile astea, incerte, cu iz de mâl moral apar denunţuri, filaje, înregistrări, că doar nu or spiona oamenii statului Cine de Taină între apostoli! Hrebenciuc ştie perfect asta. Şi totuşi…
Poate au crezut că tocmai legăturile în tot spectrul politic le vor aduce protecţie. A doua greşeală: cine e atât de prost să protejeze pe cineva în zilele astea de Jihad? Ah, o vorbă bună în public, cum a fost cea a lui Traian Băsescu despre Daniel Funeriu, posibil, dar inutilă pentru că ea e rostită după ce i-a dat şutul în fund care l-a apropiat pe fostul ministru de procurori. Uite, acum, când nu mai e apărat de imunitate, Hrebenciuc a beneficiat şi el de o vorbă bună de la Victor Ponta. E ca sarea în terciul de la pârnaie, nu schimbă „reţeta”, doar o îmbunătăţeşte!
Şi acum cea mai bizară greşeală pentru unul despre care se bănuieşte că ştie toate capcanele ce-l pândesc pe un sforar: pe 25 iulie, Hrebenciuc merge la DNA şi află că prietenia cu Pinalti i-a adus o învinuire şi ce întrebare îl frământă, „oare m-or asculta?” „Daaaaaaaaa!” i-ar fi răspuns orice ţânc care aşteaptă să fie admis la grădiniţă. Dar nu, Hrebe nu se mulţumeşte să se gândească la cum să tacă şi să se limiteze la întâlnirile cu nevasta, el apelează la ditai generalul care, natural, îi confirmă ce ştia deja.
Şi îi zice Dumitru Iliescu despre cum e numele lui Hrebe pe o listă, pe o copertă… şi Viorel al nostru se pune pe dat telefoane în care nu rezolvă nici el nimic, aşa cum nici generalul nu îl scoate din rahat.
Chiar, ştiţi cum e asta cu „m-or asculta?” după ce eşti pus oficial sub învinuire? E ca şi cum cazi în hazna, ieşi şi ridici o pulpană a hainei, i-o bagi unuia sub nas şi-l întrebi, cu un strop de cochetărie: „Se mai simte parfumul, e Gautier?”
Şi poate credeţi că Hrebenciuc se opreşte din călcat în străchini? Nu. Vine ziua cererii de ridicare a imunităţii în vederea arestării, curg la televizor stenograme, dezvăluiri, mărturii. Ţara e isterizată, iar tu îl suni pe un alt coleg cercetat într-o cauză penală, Dan Şova, şi hotăresc ei, pe telefon, să se vadă la un hotel de lux şi… Surpriză… sunt înregistraţi! O discuţie la o cafea, spun ei, despre graţieri şi amnistii… ce le-o pune în cafea?
Toată această înşiruire de date mă face să exclam… dar, în fine, am spus-o deja în titlu.

Comentarii via Facebook

comments