Ducu, muzicianul. Alexandru, omul. Daniel şi Victoria… La dracu cu ultimii!

O să vă expun câteva date simple, tehnice, asupra cărora apoi, prin intermediul unor constatări şi simţiri personale, o să vă rog să meditaţi.

Pe 23 februarie, CNSAS a luat decizia de a sesiza Curtea de Apel Bucureşti pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii Statului a lui Alexandru Bertzi, cunoscut nouă tuturor sub numele de Ducu Bertzi. În instanţă, lupta se va da pentru a demonstra dacă prin legăturile sale cu Securitatea, Ducu a făcut sau nu poliţie politică. Calculul se va face după o contabilizare a bilelor albe, negre şi a circumstanţelor atenuante. Sau cel puţin eu aşa sper…

Bile negre

Pe 27 aprilie 1988, Alexandru Bertzi, subinginer la Fabrica de Componente Nucleare, a fost racolat de Securitatea Municipiului Bucureşti, prin ofiţerul de securitate ce supraveghea întreprinderea. Printr-un angajament semnat, Bertzi îşi punea la dispoziţia securităţii garsoniera pentru întâlniri conspirative. Locul primeşte numele conspirativ “Victoria”. Exact un an mai târziu, ofiţerul îi reproşează că are în anturaj cetăţeni străini şi nu a anunţat despre asta organele statului. Era vorba despre doi indonezieni, funcţionari la ambasadă, căsătoriţi cu cetăţene românce, pe care îi cunoştea încă de la sfârşitul anilor ’70, de când era membru al Grupului Song. Pentru aceste relaţii este folosit ca informator al Direcţiei a III-a de contraspionaj. Primeşte numele conspirativ “Daniel”… La 25 aprilie 1989 dă singura notă informativă în această calitate.

Bile albe

Ducu nu a aflat niciodată ce se întâmpla în casa lui, dădea uneori cheia cât timp era la serviciu. La D3 a dat o singură notă informativă, legată strict de indonezieni, în care îi lăuda pe cei doi şi îi prezintă ca pe nişte oameni neinteresaţi de realităţile sociale, economice şi poltice româneşti. De altfel, ştiu asta perfect, româncele au aflat de faptul că Securitatea îi ceruse informaţii despre ele şi soţii lor chiar de la Ducu şi au şi rămas prieteni toată viaţa. Când a devenit informatorul Daniel, ofiţerii de informaţii îl apreciau ca pe o sursă bună tocmai pentru că ştia oameni de cultură din toate domeniile, de la gazetari la poeţi, actori şi muzicieni, dar la discuţiile cu securiştii Ducu părea dezlânat la vorbă şi incoerent în informaţii, aşa cum rezultă din documentele CNSAS. Considerându-l… idiot, ofiţerii recomandau educarea sa pentru a putea fi folosit ca informator. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, aşa cum rezultă din dosarul cercetat de CNSAS.

Circumstanţe atenuante

În anii cât a fost membru al Cenaclului Flacăra şi mai ales după incidentul sângeros de la Ploieşti, din 13 iunie 1985, Ducu a fost deseori tatonat de Securitate. A rezistat şi a refuzat permanent, dar la Nucleară nu mai putea refuza. Interzis la televiziune, fără contracte ca muzician, era în pericol să îşi piardă locul de muncă. Întreprinderea de Maşini Unelte Agregate, denumirea oficială a fabricii, era obiectiv strategic, iar legăturile cu cetăţenii străini puteau fi considerate de Securitate drept spionaj. Nota informativă nu a produs nici un prejudiciu, iar jocul de-a tâmpitul care nu înţelege ce se vrea de la el a ferit multe personalităţi de la a ajunge în malaxorul, fie el şi doar informativ, al Securităţii.

Alte circumstanţe atenuante

Când s-o-mpărţit norocul, Omul Pădurii, Suflet fără chei, Floare de Colţ, M-am îndrăgostit, Şi de-ar fi, Fata bătrână, Focul vânat….

P.S.: Sunt plitisitor de subiectiv pe acest subiect pentru că îi iubesc deopotrivă pe Ducu şi pe Alexandru, atât de mult încât sunt gata să îi dau dracului pe  Daniel şi pe Victoria…

Comentarii via Facebook

comments