La aşa un titlu cui îi mai trebuie editorial? Bine, pentru unii poate trebuie să explic faptul că 1951 este anul naşterii lui Traian Băsescu, dar mie îmi place ideea. Trădează perfect starea de spirit din spaţiul public românesc. Pentru unii, în 1951 a început transformarea în bine a ţării noastre. Aproape tot ce se face bine sau ce se poate interpreta ca fiind bun, în ciuda oricărei evidenţe, îşi are izvorul în ceva ce a gândit, spus, conceput sau doar sugerat preşedintele. Sunt oamenii gata oricând să dea uitării simpatia pentru oricare alt politician, oamenii care acum sunt pregătiţi sufleteşte să spună că Emil Boc poartă singur povara dezastrului economic. Sunt la un pas să blameze şi partidul care a dat Guvernul spre care priveau cu încredere acum câteva luni.
Pentru alţii, 1951 este anul când România a fost condamnată la dictatură. Aproape tot ce se întâmplă are o legătură cu Palatul Cotroceni, doar ploaia nu vine de acolo, dar oricum Băsescu putea face mai multe pentru a se mări numărul de umbrele distribuite populaţiei…
Ia uite, mi-am dat acum seama, râdeam în sinea mea de ambele tabere de drept-credincioşi în forţa anului 1951, şi eu vorbeam tot numai de Băsescu. E ca în bancul ăla cu un tip surprins de soţ la amantă. Sare de la etaj şi, în cădere, se gândeşte: „Nu puteam eu să stau acasă, să mănânc sarmale, mă uitam la televizor şi, cine ştie, poate făceam şi sex…”. Cade pe o căpiţă, scapă doar cu sperietura şi spune: „Doamne, cum e omul, două secunde am fost disperat şi ce prostii îmi trec prin cap!”. Aşa şi eu… Cum adică Iisus s-a născut în 1951 înainte de Băsescu?
