Văd cum multă lume comentează imaginile de la descinderea făcută joi la Sorin Ovidiu Vîntu şi mulţi sunt indignaţi de folosirea armei, de proceduri, de rănirea câinelui. Dar, când aceşti oameni acuză poliţiştii sau procurorii participanţi la descindere, greşesc. De vină suntem noi, ziariştii, şi publicul, în general.
Ani de zile am închis ochii la faptul că România este singura ţară din lume unde există pedeapsa cu „ruptul uşii”. Fie că erau bănuiţi de infracţiuni cu violenţă, fie de legături cu lumea drogurilor sau doar de infracţiuni imobiliare, suspecţii din ţara noastră trec prin această „pedeapsă”, netrecută în Codul Penal, dar împământenită ca omorâtul porcului cu brişca.
Sigur, am avut motivaţiile noastre. Omul simplu savura imaginile cu ruperea uşii şi culcarea pe burtă a unor femei în desuuri, abia sculate din somn. Avea şi o motivaţie lăuntrică, poliţistul mascat le făcea „oamenilor răi” ce nu putea el să le facă pe stradă când îi fluierau nevasta! Frica din noi ne făcea să ne simţim răzbunaţi când un umflat cu tatuaje era pus pe burtă în dormitorul său, dar nimeni nu se gândeşte la aspectul legal, la ce se întâmplă dacă trântitul nu e vinovat. Şi gazetarii au avut un motiv, imaginile şi informaţiile primite de la poliţişti. Pentru a nu stopa „izvorul” de informaţii, descinderile „în forţă” nu au fost niciodată discutate. Acum, fiind vorba de SOV, se dezbate fiecare aspect al procedurii unei percheziţii. Vă spun eu, e la fel de în neregulă ce s-a întâmplat joi ca la toate percheziţiile date la televizor sub titluri gen „poliţia distruge o reţea de traficanţi”. Ce nu înţeleg oamenii este că imaginile cu poliţişti americani care descind cu armele în mâini sunt din filme, în realitate dacă un anchetator calcă florile din curtea suspectului, primăria plăteşte din greu.
PS Sunt onorat că numele meu e trecut pe tot felul de liste negre ce circulă pe internet, la vârsta mea, atenţia nu poate decât să mă măgulească. Am o singură menţiune pe care m-au rugat să o fac pisoiul meu Mitzu şi bichonul Dolly, ele au vrut tot timpul zgărzi portocalii, poate ţine cont poliţia de chestia asta!
PS 2 Ah, deci Dinu Patriciu era al doilea pe lista ” de protocol”!
One Response to În fiecare om e ceva bun – deviza canibalului