3 exclusivităţi despre cazul SOV

1.  Arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu are legătură cu cazul Fondului Naţional de Investiţii şi acest lucru se va demonstra relativ curând. Numai că rediscutarea acestui dosar din 2000 nu se putea face uşor, toate lucrările directe sau conexe fiind la această oră închise sau sub autoritatea lucrului judecat. Ultima şansă era apariţia unor probe noi care să justifice redeschiderea uneia dintre lucrări sau începerea uneia noi. O şansă unică pentru cei ce îşi doresc asta o reprezintă declaraţiile lui Nicolae Popa. Or, obţinerea lor trebuia să îndeplinească două condiţii. Prima era ca Popa să fie adus în ţară, pentru că audierea lui în Indonezia, fie directă, fie prin formularea unor întrebări prin comisie rogatorie, nu putea viza decât dosarul fugii sau o eventuală infracţiune comisă de Popa după plecarea din ţară, dar nu cred că procurorii români riscau asta pentru că se putea dispune arestarea lui de către autorităţile indoneziene şi îl mai vedeam după ce îl ronţăiau câţiva ani şobolanii din beciurile asiatice. A doua condiţie era ca, odată adus în ţară, Popa să nu îl mai vadă pe Vîntu ca pe un sprijin, ca pe singurul om ce ar fi putut face ceva pentru el. Acum, cel care îi promite lui Popa un proces de revizuire a sentinţei va fi stăpânul amintirilor sale. Şi le va folosi, nu am nici un dubiu.

2.  Cu două zile înainte de reţinerea lui SOV m-am nimerit la o masă cu mai mulţi lideri pedelişti – sper că această informaţie nu le va face rău – şi unul dintre ei mi-a spus că următorul preşedinte îi va aresta pe moguli, pentru că a văzut ce a păţit Traian Băsescu. Două zile mai târziu am înţeles că nu era un lider din aceia care ştiu ce se întâmplă sau ce se va întâmpla, dar ceva adevăr este în spusele lui. Băsescu, de miercuri încoace, e următorul preşedinte după Traian Băsescu. Cum s-a înfrânat el, la o intervenţie la tv şi una la radio, să mai anunţe ce va urma să vadă toată ţara! A fost bun sau bine sfătuit. Da, da, cred că democrat-liberalul cu care am discutat avea dreptate!

3.  PDL nu a fost singurul partid care în prima zi a scandalului Vîntu a dat interdicţie membrilor săi să apară la televiziuni pentru a nu fi întrebaţi de reţinerea omului de afaceri. Aceeaşi decizie s-a luat şi la PNL, dar a fost mai puţin mediatizată. Singurul liberal care a încălcat ordinul transmis prin biroul de presă a fost Dinu Patriciu, iar noaptea, din cauza presiunilor celor ce voiau să comenteze, interdicţia s-a ridicat.

P.S. De obicei, vinerea evadez din mizeria asta de realitate în texte scrise pe melodii care mă inspiră. E metoda mea de a mă spăla pe suflet de tot ce trăim. Aş fi făcut-o şi azi, mai ales după ce am văzut la televizor apărându-l pe SOV oameni care cred că le va fi iar bine cândva sub el sau care speră acum să-şi rezolve nişte probleme personale, dar am văzut şi înjurându-l oameni care şi-au schimbat nivelul de trai după ce l-au cunoscut sau despre care ştiam că ţine la ei cât să facă gesturi cam ca cel făcut pentru Popa. De aia simt nevoia unei melodii, una care e considerată strămoşul protestelor moderne ecologiste. Pentru că eu simt că termenul de „curăţenie” e vital acum şi… toţi cei care vor interpreta cuvântul ăsta în mod arbitrar sau politic mă pot pupa în fund.

Adriano Celentano cu piesa „Un albero di trenta piani” – „Un copac de treizeci de etaje” -, una dintre cele patru melodii ale sale care au revoluţionat imaginea bărbatului italian, mai bine chiar decât a reuşit-o filmul neorelist.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

9 Responses to 3 exclusivităţi despre cazul SOV

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.