În ultimele luni am discutat cu mai mulţi oameni ce păreau înclinaţi să investească în presă. Am observat că plata jurnaliştilor pe care urmau să-i angajeze era pe ultimul loc, chiar dacă în economia unui ziar salariile reprezintă uneori şi 90 la sută din cheltuielile lunare. Apoi am mai observat ceva, fraza „ce or să facă, unde să se ducă?” se repeta obsesiv. Şi apoi am observat că într-adevăr oamenii nu au unde să se ducă. S-au închis patru ziare mari în ianuarie şi de atunci au mai făcut concedieri alte trei trusturi. S-au scăzut salariile şi totuşi puţinii oameni rămaşi cu loc de muncă nu au plecat din firme, unii chiar mulţumind lui Dumnezeu că nu sunt complet pe drumuri. Primul impuls este să spui că printul este în criză sau chiar muribund. Şi eu am fost tentat să spun asta, mai ales după închiderea „Gardianului“, pentru că e în natura umană să cauţi vinovaţi externi pentru ce ţi se întâmplă. Apoi m-am mai gândit la datele pe care le avem toţi, dar nu le înţelegem.
Adevărul este că suntem prea mulţi ziarişti. Am avut toţi de lucru? Sau doar un serviciu? Eram utili publicului, sau doar utilizabili? Celor frământaţi de deontologie le atrag atenţia că m-am inclus şi eu în această analiză. În lunile astea am întâlnit mulţi ziarişti de valoare rămaşi pe drumuri. Au produs toată viaţa lor ştiri. Ştiri care au valorizat ziarele unde lucrau, dar în care se publicau poate şi porcării. Mulţi sunt categoric mai buni decât majoritatea celor ce şi-au păstrat locurile de muncă.
Mai am o întrebare pe suflet, ziarele neînchise sunt mai bune decât cele băgate în faliment? Un finanţist va spune că da, dar părerea mea e diferită, şi nu mă refer acum la „Gardianul“. Sau nu doar la „Gardianul“. Văd că pe televiziunile de ştiri lipsesc informaţiile preluate din ziare. Nu cred că internetul a preluat forţa printului în a întrerupe programele de talkshow-uri interminabile. De la lovitura celor de la HotNews cu stenogramele Voicu, nici un alt site nu a mai dat vreo bombă. Dar a mai fost vreo bombă de atunci? Sunt sigur că ziarele cheltuiau prea mult pentru a supravieţui, dar cred şi că nimeni nu mai are nevoie de ştiri-bombă. Poate mă alint şi mă alin…
Şi acum bancul din colecţia zilnică: Doi şomeri discută. Ai auzit de Bulă? Nu. Cică s-a angajat. Al doilea zice: Pentru bani ăsta e în stare de orice…
