Gura păcătosului adevăr grăieşte, o zicală pe care Emil Boc a confirmat-o în direct la televiziunea naţională. Vrând să pară un Traian Băsescu mai mic, dar la fel de autoritar, premierul s-a trezit spunând că i-a dat un cartonaş galben ministrului finanţelor, Sebastian Vlădescu. Sincer, nu-mi pasă dacă îi dă şi unul roşu, sau dacă îl pune la colţ pe coji de nucă, sau dacă, într-o criză de autoritate, îl bate cu linia la palmă. Nu mă pricep eu la fotbal, dar măcar atâta ştiu sigur, cartonaşe pe teren dă arbitrul. Ce m-a distrat este că premierul, demonstrându-şi bărbăţia, a aplicat o pedeapsă de persoană neutră în bătălia pentru goluri, că de „plinuri” am înţeles că încă nu poate fi vorba de la Mugur Isărescu.
Şi uite aşa, de la televizor, cum îi şade bine românului, am aflat că avem un preşedinte-jucător şi un premier-arbitru, adică exact pe dos decât scrie la Constituţie, cartea aia mică de care ne amintim de câte ori se ceartă politicienii. Acum eu vă întreb pe bune, juraţi pe cravata de pionier, că tot sunt la modă accesoriile comuniste, e vreo noutate că Băsescu joacă şi pe terenul Guvernului, iar Boc doar veghează ca alţi jucători de pe teren să nu-l faulteze sau măcar să-l supere pe preşedinte?
Trăim într-o ţară minunată, plină de viaţă şi de lucruri interpretabile, dar cu mult, mult farmec. Legat de ce înţelege fiecare din ce aude am un banc absolut genial. Cică într-un bar din America intră un arab şi spune: „Ahrem bhra mahji Coca-Cola!” Barmanul se uită la el mirat, se apleacă înspre el şi-l întreabă: „Un pahar mare şi rece de ce…?”.
